Daca te poti stapani cand norodul din jur se framanta

Brav infruntand insolentul repros cu liniste sfanta

Daca-ti pastrezi in virtute credinta si inca alegi sfiala

Cand se-ndoieste de tine multimea si ierti indoiala

Daca astepti cu nadejde si nu te rapune asteptarea

Daca minciunii, stapana pe lume, ii spulberi chemarea

Daca asaltul maniei te lasa senin fara ura

Daca pasesti peste dorul de-a fi cel dintai, cu masura

Daca te leagana visul dar starui stapan peste vise

Daca din ganduri marete renunti sa-ti faci teluri precise

Daca triumful, izvor de ispite si cruntul dezastru

Nu-s pentru tine oprelisti nici vasle in drumul spre astru

Daca suporti sa auzi despre spusele tale cinstite

Ganduri viclene, scornite de veri pentru toate smintite

Daca din opera ta s-au ales doar lumine si spatii

Singur cu ? stricate de poti so refaci in fundatii

Daca pierzand intr-o clipa de risc pe o sansa avutul

Pot sa incep de la capat uitand in tacere trecutul

Ferm adunand cu rabdare intregul pe lunga durata

Fara sa sufli o vorba de pierderea grea indurata

Daca superb din dorinta fortezi cand iti vine sorocul

Inima capata taria si-atampere jocul

Gol de puterea vietii, urmandu-ti destinul spre tinte

Tare, cu vrerea din tine ce-ti spune: \"mereu inainte\"

Daca multimilor poti sa vorbesti cu deprinderi elegale

Daca constant iti pastrezi modestia si-n cercuri regale

Daca esti nevulnerabil la prieteni, la cei cu pornire

Daca pe toti ii stimezi indeajuns, insa nu peste fire

Daca momentul cumplit al prapadului crancen si mare

Calm vei putea sa-l asemeni dintr-un minut oarecare

Lumea cu tot ce cuprinde va fi stapanita de tine

Tu peste toti vei razbate. Un om al puterii depline