[Versuri „Basm”]

[Strofa 1: Tomi Marfă]

Sunt un geamăn pierdut, dar mi-am găsit jumătatea

M-aseamăn, pe scurt, cu cel ce-a zdrobit bunătatea

Fac primul pas șchiop, printre plopi și stropi

Singurul glas ce vreau să-l aud, tu vrei să-l ingropi

Dar alung gândul, privesc acum târgul

Chipuri, tertipuri, cu siguranță rup randul

Masca se spintecă, priviri introspective

Asta ma vindecă, văd firi introvertite

M-așez pe bancă, se observă scârba-n gesturi

Din smaralde, ai devenit cârpa dintre resturi

Ochi de safir, în inima ta un musafir

Îmi cad petalele, sinceritatea din trandafir

Sângerează; am mâinile arămii, ochii dilatați

Erau zilele pustii, când eram copii crispați

Dar acum: lup singuratic, rup singur, practic

Paroxistic, un sentimental flegmatic

[Strofa 2: ADN]

Ție ți-e dor? Mie câteodată, doar

Amintirea mi-e mireasă, uite-o: poartă voal

E foarte cald în drumul spre altar, azi

Îmi privesc leagănul alb, cu cel mai calm haz

E ca-n basm, cu-n avans de câțiva ani

Aplomb adolescentin, printre puștani

Ai gânduri mari, când nici nu bănuiești

Că viața ți se-ntâmplă, în timp ce-o plănuiești

Crești silința, siguranța n-o respecți

Că știința-i credința-n ignoranța unor experți

Dar religia-i la fel, doar schimbarea-i constanța

De-aia-mi pierd mintea, vrând să-i fasonez substanța

Dar înțelegi? Unele legi nu le legi lesne

Când uneori te-mpiedici de adevăr, dar treci peste

Și vezi zeci de fețe robuste

C-acum oamenii se recunosc în produse

Neofobi în percepția lurii

Când, de fapt, sunt toți o reflecție a lumii

Au pigment alb-negru-gălbui

Ochi albaștri, verzi și căprui

Ei nu pot înțelege ceea ce nu pot creea

Soluția problemei lor e problema mea

C-asta e vremea mea, oricât de rece-i ea

Și acum, nici viitorul nu mai e ce era

[Strofa 3: Tomi Marfă]

Si nici nu va fi vreodată etern, tern

Ferm, mă-ncălzesc solemn, cu limbaje de lemn

Am zărit Constanța, cand am sădit speranța

Dar dupa sfârșit, urmeaza prefața

Fiecare fațadă are o poveste, fiecare poveste o fațadă

Îi observ, călcând apăsat pe stradă

Nu știu ce e-n gândul lor, dar gândul meu e

Că ființele neînsemnate fac parte din epopee

Ora 4 mă prinde, nu mai pot alerga

Minutele trec fulgerător, stau lângă Beckham

Mă secam, legam cap la cap, vers cu vers

O fac cu drag, trag cum trag rap, nu tac, ies cum ies

Diversitate pentru divertisment

Sunt invers toate, fără nici un avertisment

Un curent recurent, aștept o extensie

Oricum, încrederea mi-o pun doar in reflexie