[Versuri „Bacșiș”]

[Strofa 1]

Trezește-te, bine ai venit în realitate

Unde demonii au chip uman, nu există umanitate

Dă-mi o unitate, să mă duc departe

De parcă aș avea ceva mărunt ca să nu rămân în barcă

Monedele [?], păcatele în buzunare

Gândurile ascunse de ale tale, nu crezi oare că

Viața e un bacșiș? Te riști să zici că e destul

Obișnuit cu restul să fii tu, păstrează restul

Adună [?] sau ți-e frică să pui mâna?

Oricum sunt pătate, mane, ești la fel ca toată lumea

Îmi spunea ceva ce mă făcea sau m-ar fi făcut

Conștient de faptul că vreau tot și mereu mai mult

Eu am trișat constant, am zis că nu-i de mine sluga

Mie-mi place să fac banii fără să mă doară cârca

Am spirit de aventură, sunt o persoană creativă

Nu mă-nchid într-un sistem din care nu am eschivă, te

Sfătuiesc la fel să fii, cu cap, fii calculat

Încearcă să vezi peste marginile de negru și alb

Sunt nuanțe ce străbat abisul ăsta neschimbat

De-ar fi pământul îmbibat cu tentații, tu rămâi bărbat

[Refren]

Ai vrea să faci, să iei sau să ai de unde

Tot bani la bani la bani și păduche la păduche

Nu te vinde și tu, că deja sunt multe

Suflete pierdute, iar pe al tău nu-l poți ascunde

Ai vrea să faci, să iei sau să ai de unde

Tot bani la bani la bani și păduche la păduche

Nu te vinde și tu, că deja sunt multe

Suflete pierdute, iar pe al tău nu-l poți ascunde

[Strofa 2]

De mic alergam pe maidan și în ce hal

Nu tot ce zboară se mănâncă, dacă nu ai cașcava-alal

Halal glumă, dar cum sună și lumea este bună

Numai mama e nebună că mă îndrumă, vrea să-mi spună

Nu te apleca la sumă, nu pot să sufăr, ce minciună

Val și spumă, vânt și tună, viu insitinct de turmă, nu mă

Las ghidat de [?], dar pân' la urmă ce o să rămână?

Totu' are un preț, asta obișnuia să-mi spună

Arunc cu banu' să văd ce decide pentru mine

Și-n voia lumii, aflăm cu toții, nu scapă nimeni

Banu', ochiu' dracului, muream de dragul lui

Ochiu', oglinda sufletului, dar unde mai pui că nu-i

Altă cale de scăpare, decât să privesc spre mare

Depărtare de această lumea în care parcă totul moare

Vreau culoare, nu putere, vreau scopuri, nu repere

Un întreg ce o să însemne tot, fără să lase semne

Priviri de netot, mai puține, la fel ca și zile

Zilelor ce o să fie? Îți zic râzând, copile

Că am crezut că nebunesc, era un vis sau chiar trăiesc?

N-am ce să fac, plutesc, dără nimic, în rest

[Refren]

Ai vrea să faci, să iei sau să ai de unde

Tot bani la bani la bani și păduche la păduche

Nu te vinde și tu, că deja sunt multe

Suflete pierdute, iar pe al tău nu-l poți ascunde

Ai vrea să faci, să iei sau să ai de unde

Tot bani la bani la bani și păduche la păduche

Nu te vinde și tu, că deja sunt multe

Suflete pierdute, iar pe al tău nu-l poți ascunde