Adevărul e că - Intellectual

[Versuri pentru „Adevărul e că” cu Liviu Teodorescu]

Adevăru' e că nu mai știu ce simt

Dar prefer să mint ca să te văd zâmbind

Dacă aș pleca, n-ai ști ce te-a lovit

Dacă aș mai sta, ai ști că te-am mințit

Adevăru’ a rămas în amintiri

Ca ploile de toamnă, lacrimi în priviri

Și nu e vreo minciună, noi chiar ne-am iubit

Și când ne-am luat în brațe și când ne-am ciocnit

Tot ce-am trăit noi e de pus pe repeat

Când universu' nostru părea infinit

Tot ce-am trăit noi, cine s-ar fi gândit

Că universul nostru-a ajuns la sfârșit?

Adevăru' e că nu mai știu ce simt

Dar prefer să mint ca să te văd zâmbind

Dacă aș pleca, n-ai ști ce te-a lovit

Dacă aș mai sta, ai ști că te-am mințit

Adevăru’ mă doare, da' nu știu să-l evit

Adevăru' ne prinde, oricât l-am ocolit

Câteodată ți-asculți inima, chiar dacă rănești

Uneori te oprești, tocmai fiindcă iubești

Tot ce-am trăit noi e de pus pe repeat

Când universu' nostru părea infinit

Tot ce-am trăit noi, cine s-ar fi gândit

Că universu' nostru-a ajuns la sfârșit

Adevăru' e că nu mai știu ce simt

Dar prefer să mint ca să te văd zâmbind

Dacă aș pleca, n-ai ști ce te-a lovit

Dacă aș mai sta, ai ști că te-am mințit

Ce-am avut noi doi, alții n-au găsit

Cât pentru trei vieți, noi doi ne-am iubit

Ce avem acum, zi-mi ce ne-a lovit

Știu că simți și tu că suntem la sfârșit

Adevăru' e că nu mai știu ce simt

Dar prefer să mint ca să te văd zâmbind

Dacă aș pleca, n-ai ști ce te-a lovit

Dacă aș mai sta, ai ști că te-am mințit