Verse 1:

Eu număr fire de nisip

Și mor în fiecare zi

Timpul e cel mai mare trip

Din care nu mă pot trezi

Dau de pomană gânduri și

Încerc să cred că-s împăcat

Între a fi și a nu fi

Aleg să nu fiu întrebat

M-apuc să regret cu viteza luminii

Că sunt un preset renegat al uzinii

Că nu-s un profet adorat de mulțime

Aș vrea să fiu bine, dar ce-nseamnă bine?

Frustrările toate acasă la ele

Prin faptele, vorbele, pieselе mele

Perindă-sе toate-n cadențe elene

Furie și lene, dar poate că, nene

Titanicul meu de prea multe iceberguri a dat

Și a fast instant rebotezat în Arca lui Noe

Potopu-n canoe nu-l treci, nu poți - nu-i voie

Sunt legi ce ne domină pe noi. Nu vreau

S-amărăsc pe cei care încredere nu au

În tot ce creez și universului eu dau

Dau numai în credit ca apoi să pot să iau

Și eu nu mai am răbdare să văd tot atâta floare

La urechile la care am câte-o privighetoare

Eu nu mai am răbdare să văd tot atâta floare

La urechile la care am câte-o privighetoare

Chorus:

Dau gânduri de pomană-ncerc s-ascund măcar o rană

La cicatrice vrana s-arupt: lumea are hrană

Verse 2:

Stop la gânduri, sunt constipat de ele - play acum la instinct

Patru scânduri m-așteaptă grele - n-am vreme de zăbovit

Între rânduri și mii de stele mă văd acum rătăcit

Patru vânturi mi-așteaptă pielea cât încă nu s-a răcit

Prefer să fiu un Ahile, decât să mă vizitați în bahile

Decât să rămână din mine doar kile

Decât să mă descompun în aur prin vile

La render mi-i acum filmul

Ultimul procent și eu devin primul

Fac totul încet - să-mi știe și fiul

Câte se-ncâlcesc pân-o să prinzi firul

Chorus