[Vers 1: Samurai]

Astăzi îmi scriu nemurirea pe o foaie peste care timpul şi-a lăsat amprenta galbenă, astăzi la fel mi-e chipul

Nu mai sunt sigur de nimic, zi-mi experimental

Pierd liniştea din mine şi răbdarea, oare scriu în van?

Nu ştiu ce am, că astăzi nu mă recunosc

Ieri priveam marea de la geam, acum mă plimb prin militari pe jos

Sunt 30 de grade dar se simt de 45 mă jur

În jungla de ciment e foc, torn berile pe gât şi înjur

N-am amintiri aici, doar frați care o ard ca lupii

Ne vedem, vânăm în haită si dispărem în suburbii

Suflet şi trup, zi-mi că nu mai simți nimic şi rupi

Iau versurile, le dau foc de-ar fi s-o iau de la început

De'as scrie altfel, asta-i piesa mea de vară

Tristețea e relativă, poate viața tre' să doară

Umblu desculț, țin acasă în dulap

O pereche de la Jordan, am dat pe ei vin şi un miliard

Uită-te sub capac, cică ai câştigat

Dar astăzi îți dăm noi o bere

Du-te să o iei din Arad

Ăstă nu-i parc, e un țarc pus între blocuri

Unde oameni cu-n carton de gât cer bani pentru mâncare, droguri

Copiii locului, aleargă printre ei,blesteama

Se înjură, unii urlă, că cică i-au spart tableta

Astăzi văd totul neclar sau mai clar ca niciodată

Îmi bag hainele într-o geantă, plec că îmi e dor de apă

Vreau să plec...

Vreau să plec şi tu nu mă laşi !

[Refren x2: Samurai]

Vreau să plec în lumea mea şi tu nu mă laşi

Să mă duc acolo unde mă îndrumă paşii

Vreau să văd cât de lung e pământul

Şi să mă opresc acolo unde ajungi doar cu gândul

[Vers 2: Underman]

Am două oglinzi, nu dau crezi niciuneia

Ca să-mi dau seama cine sunt, mai bine adu-o tu pe a 3-a

Pui de om, frânturi atomi în gălăgie

Pun texte pe hârtie să am la cer o poezie

Mintea mea geme, că vrea ceva mai mult

Pesemne că nu vede ce limitați suntem la pământ

Privesc în ochii încertitudinea

O cer cert convins că îi supraevaluez magnitudinea

Că nici a ta formă nu-i perfectă, stă ovală

Incorect să trag orice greşeala, nicovală

Mă grăbesc, dar şti tu, nu-i grabă p-aici

Împotmolit în cioburi din vise mari, sparte d'ăştia mici

Pot să stau sa lupt, să mor cu ei de gât

Sau să mă ascund departe de lumină, sub pământ

Înfăşurat intr-o plapumă de stele

Prizonier din lupta universului cu ideile mele

Mi-e mai uşor să decupez fierea să o arunc peste zid

Sperând că poate loveşte în cap, vreun străin

Şi dispare cu ea şi nu se mai întoarce

Dar uite că revine, are ceva cu mine, cred că mă place

Mă ridic sub umbrelă, ferit de frontul atmosferic

Prin care lumina răzbate orice tip de întuneric

Împovorat în ultima clipă, povara împotrivită

Sau poate nu caut cerul prin fereastra potrivită

[Refren x2: Samurai]

Vreau să plec în lumea mea şi tu nu mă laşi

Să mă duc acolo unde mă îndrumă paşii

Vreau să văd cât de lung e pământul

Şi să mă opresc acolo unde ajungi doar cu gândul