[Strofă]

George Bacovia era un poet cu capu' vraiște

A lansat "Plumb" în 1916

O poezie cu un cadru funebru și trist

Care este înscrisă în curentu' simbolist

"Plumb" - titlu sintetic cu valoare de simbol

Motiv literar central, sugerând golul interior

Tema operei e senzația de-apăsare

Greutatea dintr-un spațiu-nchis, claustrare

Ce tare

Și-avem două strofe, practic

Poezia-i bazată pe paralelism sintactic

Că fiecare strofă începe cu verbu' „a dormi”

Auzi, George, da' ție ți-e somn când scrii?

De fapt, sugera somnu' mortuar și avem

Cuvântu' "plumb" de trei ori în fiecare catren

În plus, strofele au o punctuație identică

Și poezia e axată pe arta poetică

În operă se remarcă două paradigme

Două ce? Două realități diferite

Prima e cu decoru', realitatea exterioară

Și-a doua strofă-i cu eul, realitate interioară

Omu' meu Bacovia nu a scris de pomană

Dar a descris decorul cu termeni gen: cavou, coroană

Sicrie, flori de plumb și chestii mormântale

Care corespund cu eul, căzut în disperare

Poezia are verbe la imperfect: „stam”

„Scârțâia, era, atârnau, dormeam”

Verbe statice la imperfect la început de vers

Care vor să sugereze negativism intens

Două verbe la perfect compus și conjunctiv

Perfect compus: „am început”, cojunctiv: „să strig”

Și-astea inspiră tot cele mai sumbre emoții:

Dispersarea eului liric și atmosfera morții

Morții lui, el știe, eu doar zic

Că poezia aparține genului liric

Are mărci lexico-gramaticale precum

Verbe la persoana-ntâi: stam, am început

Și adjectivu' pronominal posesiv "meu"

Din structura "amorul meu", vai de-amoru' tău

Apare spleen-u', la simboliști era plictiseală

Damnarea, angoasa permanentă, disperarea

Prozodia: măsura fixă de zece silabe

Eul e izolat, dar rimele-s îmbrățișate

Ritmul e iambic, alternând cu amfibrah

Amfibian? Ce? Ce-o să fac la BAC?

În concluzie, plumbu-i artă poetică, simbolism

Şi are două elemente care-o-nscriu la modernism:

Polivalența semantică și structura eliptică

Și gata, mai bine dădeam la fizică