[Verse 1]

O mie nouă sute douăzeci e anu’

În care marele prozator Liviu Rebreanu

Hotărăște să scoată Ion, un roman

Care surprinde viața satului ardelean

Înainte de război, sub dominație austro-ungară

Roman interbelic! Ca specie literară

E-un roman social de tip obiectiv și realist

Un roman doric, în genul epic, te-ai prins?

Temele sunt destinul, parvenirea și iubirea

În sensul că parvenitismu-alterează omenia

Ca motive-avem căsătoria, aia din interes

Hora, drumul, pământul și sărutarea. Vezi

Cum compoziția are-o structură echilibrată

În două părți care-au fost sugestiv intitulate

Glasul pământului și Glasul iubirii

Pentru a arăta la Ion antiteza firii

[Verse 2]

În prima parte, pământu’ prinde glas

Romanu-ncepe cu descrierea satului Pripas

Acțiunea-ncepe la horă, într-o zi de duminică

În curtea Todosiei se dă party fără limită

Ion o place pe Florica, dar o are-n gând

Pe Ana… care n-are mere, dar are pământ

Ta-su, Vasile Baciu, stă pe muchii

Și zice de Ion c-are pământ… doar sub unghii

Adică-i sărăntoc și nu îl vrea de ginere

Da’ Ion i-o trage lu’ fi-sa, fiindcă are gene tinere

Și haț! O ia de nevastă cu pământ, e clar

Că-și satisface orgoliul și-obține statut social

Bucuros nevoie mare că n-are nevoi, țăranu’

Pupă pământu’! ca adversarii lui Moroşanu

În sat erai respectat pentru agoniseală

Asta făcea tensionată orice relație socială

[Verse 3]

Ana, bătută de tată și de soț

Fără sprijin moral și respinsă de toți

Nu-și mai dorește să trăiască și se întreabă de ce

Iar răspunsul e c-o să se spânzure

În a doua parte, iubirea prinde glasu’

Ion, fiu’ lu’ Alexandru Glanetașu

Nu uită că la-nceput a iubit-o pe Florica

Și, deși-i la casa lui, tot vrea să-i rupă ridichea

Problema era cu gagica, ea se măritase

Cu George Bulbuc, un fraier cu patru clase

Florica și Ion au fost iubiței

George-a aflat și-a intrat buluc peste ei

I-a dat cu sapa-n cap lu’ Ion și l-a omorât

Măcar acum a primit cât pământ a vrut

După crima pasională, romanu’ s-a retras

[Verse 4]

Cu drumu’ de ieșire din satul Pripas

Compoziția-i circulară, în orice caz

Romanu-ncepe și se termină cu drumu’ din Pripas

Naratoru-i omniscient și omniprezent

La persoan-a treia, heterodiegetică, gen

Focalizare zero, viziunea ‘din spate’

Se creează iluzia vieții prin obiectivitate

Moduri de expunere – au ponderi echilibrate:

Dialog, descrieri, narațiune – avem de toate

Ion e tipic pentru pătura socială a țărănimii

Care vrea pământ și nu le pasă de ce au în inimi

Opera vorbește de-avariție și destin nefast

Interesu’ pus în fața sentimentului, de fapt

Da’ și despre înșelat, că Ion este viclean

Și face-orice să-și satisfacă orgoliul personal

Ca să nu ne mai lungim, concluzia este clară:

Ion e-un roman interbelic despre viața rurală