[Strofă]

Povestea lui Harap-Alb, scrisă de Ion Creangă, frate

Apare pe 1 august 1877

În revista Convorbiri Literare și e-un basm cult

Aparține genului epic. Ce rahat ascult? (Un pic mai repede)

Așa-i mai bine că-i pe flow. Să mă-ntorc la basmul tău:

În toate basmele-i vorba de lupta-ntre bine și rău

Sfidează legile fizice, timpul și spatiu-s mitice

Tema operei e inițierea, da’ știi de ce?

Că arată maturizarea realizată prin experiențe

În care protagonistul vede calități și carențe

La propria persoană. Și-așa-nțelege lucruri

Dar mai bine hai să-ncepem cu-nceputul (Dă-i!)

Pentru-a intra-n lumea ficțiunii, avem formula inițială

Mai precis: “amu’ cică era-ntr-o țară”

Și-o situație inițială de echilibru, știi

Avem două împărății, ambele au trei copii

Campionul la fumat era Verde Împărat

Sau Împăratul Verde, care avea trei fete

Fra-su era un crai cu trei copii:

Unu’ mic și șmecher și doi mai mari, dar mai simpli

Vine și situația ce perturbă echilibrul

Cică Verde Împărat voia un urmaș de calibru

Selecția protagonistului constă într-o probă

Unde craiul se-mbracă-n urs... n-avea altceva-n garderobă

La proba ursului frații mai mari n-au treabă

Știi gluma cu ursul? S-au găsit urme de lasă

Doar ăla mic e madafakă și trece de limită

Nu se duce pe apa sâmbetei că Sfânta Duminică

E un personaj supranatural ce-i dă povețe

Să ia hainele și-armele lui ta-su din tinerețe

Ăștia-s adjuvanți instrumentali. Ca să meargă basmu’

Mezinul tre’ să călărească ce-a călărit ta-su

Adică să-i ia calul ca la șah, calul era slab

Dar se face mare cu jăratec de la Harap-Alb

Mezinul trece proba. Are cal, îi dă bice

Ta-su-l felicită, îi dă pielea de urs și îi zice

Să se ferească de indieni și de chelioși

De Omul Spân și de Omul Roș

Dar el face pe nebunu’ și n-ascultă de niciunu’

Fatidic, fiul de crai se-ntâlnește cu spânul

Care îl minte că e în Țara Spânilor și ca s-ajungă

Trebuie să îl ia pe Spân ca slugă

Plus că Spânul îl îmbârligă cu o dumă

Pe sărăcuțul mezin ca să intre în fântână

Cică să se răcorească, dar o dă în altele

Pierde-nsemnele puterii: cartea, banii, armele

E denumit “Harap-Alb” – e un oximoron

Spânu-i ia identitatea, dar și dreptul la tron

Și pentru a fi împărat peste împărăție

Tre’ să moară și să învie, să moară și să învie

Cu noul lor statut ajung la curtea Împăratului Verde

...care le dă niște probe acerbe

Pentru ca basmul să-și urmeze cursul lui

Harap-Alb culege salăți din Grădina Ursului

Apoi pietre prețioase din Grădina Cerbului

Ajutat de Sfânta Duminică și de calul lui

La a treia probă trebuia să fie cocoș

Ca să o salveze pe fata Împăratului Roș

Dar l-a ajutat Ochilă, l-a ajutat Gerilă

L-au ajutat Setilă, Flămânzilă, Păsări-Lăți-Lungilă

A fost bun cu furnicile și cu niște albine

Și-a primit o aripă de la ele, să fie bine

Ca să salveze fata împăratului a avut probe mai mici

Și-adjuvanții i-au ținut spatele-aici

La proba cuptorului înroșită l-a ajutat Gerilă

Proba ospățului: Setilă și Flămânzilă

Și la selectarea macului de nisip

A fost ajutat de furnici și a reușit

La straja fetei de împărat l-au ajutat Ochilă

Și cu (pă! pă! pă!) Păsări-lăți-lungilă

La identificarea adevăratei fete de împărat

Au venit albinele și l-au ajutat

Ca să vadă dacă e băiat și dacă duce

A avut de luat rămurele de măr dulce

Și recuperarea apei vii și apei moarte

Dar calul l-a ajutat și le-a recuperat pe toate

Acum că a făcut probele, băiatul a luat fata

A combinat-o, a dus-o la palat și gata

Ea l-a recunoscut și i-a restituit statutul

Atunci Spânul s-a înfuriat și i-a luat gâtul

Lui Harap-Alb, dar calul n-a ezitat

L-a ridicat pe Spân în cer și l-a aruncat

Fata de împărat cu rămurele și cu apă vie

Și cu apă moartă, a putut să îl învie

Și așa eroul a fost recompensat

Prin căsătoria cu fata de împărat

Și ca să se termine frumos toată nebunia

Împăratul Verde le dă binecuvântarea și împărăția

Formula finală ne readuce în lumea reală

Basmul se termină cu o idee deșteaptă

Citez: “Iar pe la noi, cine are bani bea și mănâncă

Iar cine nu, se uită și rabdă”