[Versuri „Post mortem”]

[Strofa 1: No Mo']

Noaptea e mai deasă, întunericul crescând

În rest: picături, rezist peste pământ

Când fulgerul dă câte-o secundă de lumină

Tunetul anunță coșmarul ce-o să vină

Frunze moarte, înecate în noroaie, și pare

Că vântul o să doboare plăcile funerare

Cărări desfundate, erodate de șuvoaie

Oseminte deshumate, de către ploaie

Coroanele de flori, răscolite de vânt

Foșnesc lângă lumânări, topite demult

Flori de mucegai, pe crucile de piatră

Miros de putrefacție, și-o senzație ciudată

Mă cuprinde, când aud urlete de câini turbați

De pretutindeni; și la lumina Lunii văd pe gât un genotaf

Câte-un epitaf celebru

Mă aud fredonând, în gând, marșul funebru

Umbra morții se simte, printre morminte

Țipete răzbat, dintre suflete de cripte

Sufletul mi se ridică, precum un nor de abur

Larvele și viermii îmi devorează cadavrul

[Refren: No Mo']

Cadavrul mi-a rămas îngropat în pământ

Nu știu cum se face, da' mă ridic din mormânt

E ora 12 noaptea, și plouă mărunt

Printre alte umbre, mă văd levitând

Cadavrul mi-a rămas îngropat în pământ

Nu știu cum se face, da' mă ridic din mormânt

E ora 12 noaptea, și plouă mărunt

Printre alte umbre, mă văd levitând

[Strofa 2: menthoru']

Nu știu cum de e posibil, dar mă-ntorc de la groapă

Levitând pe străzile inundate de apă

Aud șuierând vântul isteric

Siluete de fum se expun, din întuneric

Miroase a ploaie, copacii își îndoaie crengile

Eu văd umbrele, din ce în ce mai agitate, și umblă toate

Neputând să-și găsească liniștea, nici măcar de dincolo de moarte

Și constat că ele nu dorm, n-au somn în nicio noapte

Și mă sperie gândul că aș putea fi ca ele

Că vor deveni, aievea, coșmarurile mele

Se pare că asta o să devină rutină

Niciodată n-o s-am parte de odihnă

Destinul mi-e potrivnic, și nu-nțeleg cum

Pot să fac să-l opresc, să mă-ntoarcă din drum

[Refren: No Mo']

Cadavrul mi-a rămas îngropat în pământ

Nu știu cum se face, da' mă ridic din mormânt

E ora 12 noaptea, și plouă mărunt

Printre alte umbre, mă văd levitând

Cadavrul mi-a rămas îngropat în pământ

Nu știu cum se face, da' mă ridic din mormânt

E ora 12 noaptea, și plouă mărunt

Printre alte umbre, mă văd levitând