[Strofă]

Cum pula mea dormi noaptea? Mă tot întreb

Ți-ai pierdut cuvântul – te mai simți întreg?

Eu te reneg ca nouăzeci la sută din popor

Restu’ de zece sunt gașca ta și copiii lor

Lumea-mi spune să mai tac în morții mei din gură

Că mă duce-n celulă sinceritatea asta pură

(Și?) Să mă lege! Oricum n-avem lege-n fronturi

Decât pentru cei cu cifre cu mulți de zero-n conturi

Statu’ mă arde, că n-am miliarde

Să pot să-l iau de gât și s-o dau cu el parte-n parte

Am și-un pic de carte și chiar nu-mi arde

Să-mi continui studiile contribuind cu rate

Frate, ai mei încă spun: „Nu se poate!

Cum au putut să fure absolut tot într-o noapte?!”

Uite c-au putut, ba chiar cu acte

Atât de-n regulă, că nici Dumnezeu nu-i mai bate

Le-au luat pe toate – așa-i sau nu e?

Nu vă fie rușine dacă simțiți c-ați luat muie!

În țara noastră ne simțim fără motiv

Exact ca niște curve care-au supt-o preventiv

Mulțumim! Că ne-ați făcut să ne dorim

Să plecăm din țară, s-avem unde să muncim

Mulțumim! Că băgați hoții-n pușcărie

Care fură să pună copiilor în farfurie

Mulțumim! Pentru atâția deputați

Azi ce mai votați? Ce taxe ne mai băgați?

Mulțumim! Ne bucurăm că vă plătim

Alții care dorm atât în scaune nu mai găsim

Și mulțumim! Că-n țara asta toate sunt „poate”

Ar fi matematică, nu? Dacă ar fi exacte

Mulțumim! Acum traiu’ e mai ușor

Ne-ați făcut să nu ne mai gândim la viitor

Color? Nah, viața noastră-i alb-negru

Filmu’ ăsta-i vechi și fără vreun actor celebru

Tema? Jegu’! Locația? România!

Parlamentu’ se ocupă cu scenariu’ și regia

Epidemia de sărăcie acum începe

Și, la următoru’ mandat, o să ne-nțepe

O să luăm la țepe ca-n vremea lui Țepeș

Deci, oricum ai pune ștampila, tot dai greș!

Nu suntem fresh, nu rulăm

De fapt, doar ce-i de căcat afară noi preluăm

Vise de români, ne credem în trend

Dar, din ghetou până-n centru, suntem second-hand