3:00 AM - Intellectual

[Strofa 1: The Motans]

Sună alarma, iar am uitat să mă culc

E prea mult haos, am ezitat să-l reduc

Ești un ecou din trecut și din toată gălăgia

Te aud la fel da' nu mai recunosc melodia

Te vreau înapoi, la fel de mult ca acu' o zi

Sau poate ca acum un an sau doi, nici eu nu mai știu

Ironia e că nu a fost nicio ironie

Eu nu ți-am zâmbit în sec, ți-am zâmbit din furie

Pe mine, și cu părere de rău, strânsă în pumn (Da, da)

Mă gândesc că poate nu e asta singura cale

Undeva, mai sper că și nopțile tale sunt albe

Noaptea, în jur de ora trei, ayy

Noaptea, sar în DM-ul ei, ayy

Și toată noaptea, e doar a mea și a ei

Nu știe fata, cum se vede prin ochii mei

Mă cauți după atâta timp

Ciudat că-ți pasă de ce simt

Ultima oară când te-am văzut știai ce vrei

Iar eu, n-am fost ceva ce cu tine, să iei

M-am focusat pe colțul meu de fericire

Știu că trebuie să-ncep cu mine în iubire

Degeaba îmi spui acum ce inima îți cântă

Inima mea n-a mai fost la fel după ce-ai frânt-o

Îți doresc tot ce-mi dorești tu

Să nu-ți dispară zâmbetul

Cred că din noi doi, nimic nu a mai rămas

Baftă la sesiunea cu The Motans!

Noaptea, în jur de ora trei, ayy

Noaptea, sar în DM-ul ei, ayy

Și toată noaptea, e doar a mea și a ei

Nu știe fata, cum se vede prin ochii mei

Noaptea, noaptea, noaptea, noaptea