[Versuri „Reculegere”]

[Strofă]

De ce mă iei de mână? Tu ești caldă, eu sunt rece

Mă faci să mă simt nasol, sentimentul tău linișteşte

Nu vreau iubire, nu mai zic de fericire

Că mi-am oprit umanitatea, ca să pot să mai am zile

Că am fost nebun cu mine, am tras de fiare să mă-nchid

În interior, nu cred în Dumnezeu, că nu există

Orice prost scria o carte, și o punea într-o revistă

Acum e totul limpede, ca primăvara

Rămân singur: cafeaua, muzica și canapeaua

Parteneri de drum, în stări în care vreau să scriu

Nu contează că îți las mesaje, sau scrisori

Tu nici nu te uiți la ele, ci alegi să le ignori

Te gândești la mine, eu mă gândesc tot la mine

Când muream eu după tine, tu te gândeai doar la tine

Deteriorat, rupt, sau poate chiar stricat

Știi că: tot ce-a fost, a fost adevărat

Conflicte de interese, nu e vorba despre asta

Dilema e că: alegi mereu să faci ca proasta

N-o să zic "îmi pare rău", când tu ești cea care-a greșit

Amintirile noastre, chiar sunt o risipă de timp

N-am de gând să mai dau din gură, în fața ta

C-o fac degeaba, de fiecare dată mi-ai arătat

Tu, fată, care mi-ai fost cândva așa de dragă

Nu știu cum ai putut fi în viața asta așa de oarbă

Pun contactu' la mășină, dar ezit să plec

Nu mai vreau să fiu ambiguu, când prin explicații trec

Lucrurile se-ntâmplă, că așa vrea Universul

Nu poți avea control asupra lor, înțelegi tu?

Pun contactul la mașină, m-am hotărât ce o să fac:

Plec din fața casei tale, de demoni trebuie să scap

Bine c-am în față liber, pot să merg nestânjenit

Au trecut vreo zece ani, pe la tine n-am mai venit

Am vise fericite, iar când mă trezesc, sunt trist

Din ce în ce mai des, mi-aș dori să trăiesc în vis

Și când am vise triste, mă trezesc exact la fel

Ar fi mai bine să n-am vise, să nu mă mai amăgesc

Timpul și cu viața, ambele merg mai departe

Sper că voi putea și eu să cândva, mai departe

Gândire pozitivă, este tot ce pot să fac

Când acum, ce țin în mână, e cearșaful de la pat