[Versuri „Capăt de drum”]

[Strofă]

Într-un loc abandonat, doar acolo-mi pot găsi locul

Mă găsesc tot mai agitat mereu și nu mai am stare

Mai am foarte puțin până o să dau popii ortul

Văd atâtea lucruri și să rămân calm mă doare

Îmi place când plouă să las ploaia să mă ude

Vorbele negândite dacă mă gândesc sunt nevrute

Ne gândim numai la noi, niciodată la cel de lângă

Viața-i acră ca o rodie, io-s tare ca o stâncă

Sau încerc să fiu fiindcă situația mi-o cere

Câteodată simt c-o iau razna, vreau un umăr sa plâng

M-am săturat să fug, nu știu de cine sau încotro

Sper că va veni o zi când va fi rându' meu să râd

Când avansează anotimpurile și-o să vină toamna

Sper să nu îngheț ca să nu mă ia cu coasă doamna

Predispus la eșec simultan la nefericire

Sufăr singur în lumea mеa făr-a da nimănui de știre

Văd o pisică neagră-n calеa mea, merg încet spre ea

Nu fuge de mine, ne simte că suntem semeni

O pun să-mi țină companie-ntr-o lume anarhie

Vreau să-i povestesc ceva, prieteni pe vecie

Simt că-mbătrânesc, semăn cu un copac iarna

Când e cald mă simt bine, dar am fost trist toată vara

Nu-mi mai arde de prieteni, nu-mi mai vine să ies

Transmit același sentiment ca a lui Chopin "Tristesse"

Vreau să plec acasă, nu îmi mai place aici

Nu-mi mai place nici acasă, de fapt ce-nseamnă acasă?

Un loc în care dormi și dimineața te ridici

Ca să pleci la servici, să te-asociezi cu-alți indivizi

Tot mai des mă-ntreb, unde-a dispărut cel

Pe care-l știam odată, avea fața zâmbet toată

Își cară greutățile cu o găleată fără toartă

Fără ca măcar să știe ce îl așteaptă la poartă

Ce dac-afar' s-a-ntunecat? Eu oricum sunt un liliac

Când e luna sus pe cer, atunci sunt cel mai activ

Dar văd că recent activitatea nocturnă mi-a scăzut

Și-n felu' ăsta poetul a rămas nevăzut

În fața mea-s doar fum și praf care-s ridicate de vânt

Mă bate un gând să le trag în piept adânc

Poate mă sufoc, poate mă intoxic și mor

Dar mă trezesc la realitate, asta nu-i gândirea mea

De ce se-adună norii când oamenii se separă?

Zâmbesc toți pe stradă că fericiți vor să pară

Vor să își ascundă toată durerea lor amară

Dacă nu ești atent trenul vieții va pleca din gară

Văd ploaia în fața felinarului stradal

Să fii dezamăgit nu mai e nimic anormal

E doar foarte tristă direcția-n care-a luat-o lumea

Dacă vrei prieteni, răspunsul va fi "ești culmea!"

N-are rost să te complici dacă nu plănuiești

Să stai prea mult pe aici, tu de fapt vrei s-o tulești

Pavele gri și roșii, inițial numai gri

Dar au fost colorate când ți-ai pus tu capăt vieții