[Versuri „Apocalipsa”]

[Refren]

Apocalipsa, timpul trece ca într-o clepsidră

Uitată într-un deșert lipsit de nisip

Omul merge, dar nu se uită la ce rămâne în spate

Și de asta, nu poate fi sincer, când e vorba de fapte

[Strofa 1]

Pură natură umană să cazi în fața tentațiilor

Și vorbesc de voi acum, neemancipaților

Oamenii aleg calea cu minima rezistență

Dacă nu ești curat degeaba arăți opulență

O știu și eu, o știi și tu, ba chiar o știe toată lumea

Că nu ești onest când te plimbi duminică sau lunea

Pe la casele oamenilor, secându-i de bani

Sunteți diferiți numai prin haine de bișnițari

Totul este doar pretext, slujba ta-i aceeași cu munca

Nu s-au conservat tradițiile, că ne-a plăcut trânda

Și-unde-i prea multă putere, deținătorul se bucură

Dumnezeu sau Dracu', pe lângă amândoi se gudură

[Refren]

Apocalipsa, timpul trece ca într-o clepsidră

Uitată într-un deșert lipsit de nisip

Omul merge, dar nu se uită la ce rămâne în spate

Și de asta, nu poate fi sincer, când e vorba de fapte

Apocalipsa, timpul trece ca într-o clepsidră

Uitată într-un deșert lipsit de nisip

Omul merge, dar nu se uită la ce rămâne în spate

Și de asta, nu poate fi sincer, când e vorba de fapte

[Strofa 2]

Ce îți doreai tu pentru un om e mult prea mare

Cu toate astea, ți-ai pus soarta la încercare

"Ce dacă-i greșit, oricum nu mă vede nimeni"

Ați continuat să vă spuneți, până ați ajuns neoameni

Derulând în continuare, te rog, zi-mi: ce s-a-ntâmplat

"Minciuna are picioare scurte" văd că-i adevărat

Am avut de mult un prieten, era calm și cumpătat

Așa a rămas, și acum, fără vreun "popă adevărat"

Știți, totul cu adevărat vine din interior

Deci nu mai mințiți lumea că sunteți singurul ajutor

În general, chestia ține pe la lume simplă

Și pe la săracii chinuiți de boală

România-i diferită, situația-i precară

Nu trebuie spitale, în biserici scăpăm de boală

La noi: atunci când urci un deal, de fapt mergi la vale

Că-i presărat cu gheață, lame și la final sare

Nu dau vina pe nimeni, pentru că n-am nicio vină

Astea-s lucrurile care au loc, când nu-i disciplină

Și puterea e bună, da-n cantități moderate

Că tot ea e cea care poate să destrame