[Versuri „Confesiune”]
[Strofa 1]
Doamne, am atâtea să-Ți spun
Sătul să nu mai fiu sătul
Alerg ca nebunul, de luni până luni
Adorm, uneori, pe unde apuc
Nu-mi pot imagina cum e să fii
Cu o casă, c-o nevastă, trei copii
Nu din cauză că nu mi-aș fi dorit
Cred că speranța mi s-a topit
Prind clipele cum pot, și cum știu
Mai schimb o vorbă cu ai mei, prin mobil
"La mulți ani, mamă; da, o să vin"
Îi zic a câta oară, al doilea la rând
Țin strâns frânghia, pe nume "Destin"
Prin râs, prin plâns, mențin
Focul viu; norocul sigur va veni
Dragă, îmi pun spiritul pe hârtii
[Refren]
Iată frica mea, iată vina mea
Ducă-se totul, că deja mi-i totuna
Iată ispita mea, da, iată inima
Iartă-l pe robul Tău, a ales furtuna
[Strofa 2]
Doamne, de acolo de unde eu vin
Principalul lucru e să ai cuvânt
S-a-ntamplat să nu-l țin, să îl fi pierdut
Probabil știu de ce a fost la început
"A rosti" înseamnă "a împărți"
"A împărți" înseamnă "a înmulți"
"A înmulți" înseamnă "a contribui"
La prima jumătate, a întrebării lui Shakespeare
Și totodată, cuvantu-i vibrație
Emanație de conștiință în spațiu
Foarte probabil, că ce zic e aberație
Dar viața, în sine, pentru mine-i revelație
Am de ce să mă bucur, ca un copil
Am spre ce să tind, pe cine să admir
De la ABC către BAC, spre Nadir
Dragă e calea mea, spre un zenit senin
[Refren]
Iată frica mea, iată vina mea
Ducă-se totul, că deja mi-i totuna
Iată ispita mea, da, iată inima
Iartă-l pe robul Tău, a ales furtuna
[Strofa 3]
Doamne, am găsit și Duhul Sfânt
Zăcând, ca un zăcământ părăsit
Întunericul, cumva, m-a întărit
Ca zăpada, de frig m-a îngrădit
Plata pentru asta mi-a venit
Am primit-o dureros, dar și zâmbind
În scurt timp, sper pe toată s-o achit
Mai am puțin: "tic-tac-tic-tac", fiindcă vreau să tac
Azi, am dat mai mult decât am planificat
Doamne, mulțumesc pentru că m-ai lăsat
Să mai dau din inimă, din coate, din cap
Mai sunt stresat, dar m-am adaptat
Mai sunt presat, dar mă simt aparat
Simt, totodată, că sunt admirat
Dragă, știu, sunt împăcat