[Versuri „Validare”]

[Intro]

Ayy, ayy

[Strofa 1]

Și încă-mi amintesc cum mi s-a făcut frică și greață

Ayy, când mama m-a gonit d-acasă

Uneori plângeam p-ascuns că nimeni nu credea

În mine, o perioadă n-a crezut nici ea

Mi-aș fi dorit să înțeleg mult mai devreme libertatea (Libertatea)

N-am vrut s-o cunosc, da' m-a-ntărit singurătatea (Singurătatea)

Hustlin', Danemarca, Anglia unde erau toți banii, da' fericirea nu venea

Atunci am înțeles, degeaba ai totu'

Material vorbind, dacă nu-ți găsești locu'

Eram pur și simplu împotriva lumii

Singur, spiritual vorbind, moartea pasiunii

Mult prea slab, să controlez puterea (Puterea)

Mult prea mic, să înțeleg durerea (Durerea)

Și pur și simplu nu eram în stare să am răbdare

Eram grăbit și obsedat de validare

[Punte]

De la prieteni, de la oamenii din muzică

De la tineri, de la părinți și de la mine

Simțeam că tre' să fiu o prezență unică

Voiam s-o ard ca-n clipuri, voiam să fiu ca-n filme

Dar peste tot, unde mergea și indiferent de ce-ncerca

Nereușita însoțea această cioară-n pula mea

Voiam să fiu un leader, să devin cineva

Voiam să–, voiam să–, voiam pe dracu' să mă ia

[Strofa 2]

Te-așteptai să-ți rupă capu' un refren acuma, este?

Numa' că ăsta nu-i un single, i-o poveste

O poveste reală, cioară, un om ca tine, cioară

Ce de atâtea ori a luat-o de la cap și-a dat-o-n bară

Cum ziceam, când treceau anii

Și am înțeles de ce orori, îs capabili oamenii

Am început să cunosc panica și anxietatea

Depresia, am vrut să mă împrietenesc cu moartea

Toți săracii ăia din capu' meu nu mai tăceau odată

Câteodată se strângeau toți odată laolaltă

"Nu ești bun de nimic, nu ești special cu nimic

Nici diferit, stai liniștit, că n-ai nimic de oferit

Vrei s-ajuți tu, să faci tu, s-apari și să repari

Tu ce nu e de reparat, oamenii-s de neschimbat

Da, și-oricum, asta-i cardeala ta

Știm cu toții că te gândești doar la persoana ta"

[Punte]

Până am realizat că tot ce tre' să fac, e să fiu, eu

Sus, jos, moralu' ca un yoyo

Și m-am îmbrățișat cu psihoze și depresii

Filosofii ruginite pe hârtii și letargii

Până într-o zi când m-a pocnit

Un feeling retardat și am zâmbit

M-am uitat lung în viitor și am țintit

E uite fix atunci l-am inventat pe Keed

[Strofa 3]

Trebuia să reușesc, că știi tu vorba, YOLO

Dar cel mai greu nu-i să ajungi, e să rămâi acolo

Sus, unde atât de mulți au tras, să ajungă puțini au ajuns

Și mult mai puțini, decât puținul au rămas

Da' chiar și după ce obții validare

Sentimentu' ăsta ca un ghimpe-n coaste, nu dispare

Vrei și mai sus, și mai mult și ce rămâne de făcut

După ce-ai obținut ce-a fost de obținut?