[Versuri „Zero barat”]

[Refren: Lucian Colareza]

Când eu cu tine am stat la masă, și zile negre am împărțit

Nimeni nu știe ce viață am trăit

Când eu cu tine am stat la masă, și ca pe un frate te-am iubit

Mă dor toți anii, când văd ce-ai devenit

[Strofa 1: F.Charm]

O brigadă de puștani, crescuți între betoane

Români și țigani, trăiți în aceași foame

Ne gândeam, când poșteam o țigară-n șapte:

Cum ieșim din sărăcia asta neagră peste noapte?

Doi fără de mamă

Unul doar cu tată

Trei cu frați mai mici

Doi dați la bunici

Am împărțit anii ăștia grei, cu bune și rele

Unii s-alinau pe rap, alții pe manele

Când е omul în nevoi, îți jură credință

E frate la sufеrință, indiferent de sentință

Dar când dă de bine, omul e un câine

Uită c-a împărțit haina și codrul de pâine

Așa e Cătălin, unul dintre noi

Crescut în nevoi, și-mpărțeam totul la doi

Până l-a lovit norocul, fără să prindă de știre

Când, peste noapte, s-a trezit cu o moștenire

[Refren: Lucian Colareza]

Când eu cu tine am stat la masă, și zile negre am împărțit

Nimeni nu știe ce viață am trăit

Când eu cu tine am stat la masă, și ca pe un frate te-am iubit

Mă dor toți anii, când văd ce-ai devenit

[Strofa 2: F.Charm]

Sărăcia naște oameni cu suflet bogat

D-aia: îl vedeam ca frate, greu de egalat

Și am făcut multe pe dos, dar am scăpat de zabrele

Când luam pumni, și-mpărțeam prin alte cartiere

Masa mea e masa lui, aceeași farfurie

Casa mea e casa lui din copilărie

Dar când banii au apărut, el a dispărut

Și tot ce a trăit cu noi toți, deja e la trecut

Nu-i păcat și de blamat, când norocul apare

Nu-i nici cu supărare, când iese câte un soare

Dar e de judecat, când în succes te îmbraci

Să uiți c-odată ai mâncat cu frații tăi săraci

S-a întors în locu-n care cu noi a crescut

Băieții îl salută, bucuroși că l-au văzut

A privit de sus la noi, ultima speță de jeg

Că noi eram în fața scării, și el în Touareg

[Refren: Lucian Colareza]

Când eu cu tine am stat la masă, și zile negre am împărțit

Nimeni nu știe ce viață am trăit

Când eu cu tine am stat la masă, și ca pe un frate te-am iubit

Mă dor toți anii, când văd ce-ai devenit

[Strofa 3: F.Charm]

Cum e și normal, târfele-s aceeași zeamă

Când era cu noi, ca noi, nu-l băgau în seamă

Acum, sar toate din opinci, când îl văd p-aici

L-ar lua toate de bărbat, când banii au lipici

Și poate toate ar fi trecut lăsate în trecut

Și poate toți am fi uitat cine e, și ce a făcut

Dar s-a-ntrecut măsura și lipsa de omenie

Când unul dintre noi a apăsat pe sonerie:

„Îmi pare rău, da-s disperat, am tatăl internat

Și viața lui depinde de banii pentru transplant

Cătăline, îti promit că ți-i dau înapoi

Ești ultima opțiune ce a mai rămas pentru noi"

„Îmi pare rău că nu ți-e bine, și ai speranțe-n mine

Dar n-am nici o garanție că-mi iau banii de la tine"

Când blestematele hârtii schimbă omu-n zdreanță

Un tată s-a mai stins, că banii dau dreptul la viață

[Refren: Lucian Colareza]

Când eu cu tine am stat la masă, și zile negre am împărțit

Nimeni nu știe ce viață am trăit

Când eu cu tine am stat la masă, și ca pe un frate te-am iubit

Mă dor toți anii, când văd ce-ai devenit

[Outro: F.Charm]

Eh, uite d-aia nu mai cred în oameni, d-asta sunt scârbit

D-asta-mi pare rău, că iar mi-am amintit

C-am pierdut câteva ore, să scriu despre tine

Alt șarpe ce m-a uitat, când a dat de bine

D-asta: amintirile le vărs pe viori

Ca să mă descarc, pe veci, de acei fiori

Credința sus și garda sus, s-am grijă de mine

Că lumea-i plină de oameni ca tine, Cătăline