[Versuri „Șarpele”]

[Intro]

Să fii corect e o povară mult prea grea

Ispita stinge dragostea

Şi m-am trezit, când am simțit minciuna ta

Mi-a rupt în două inima

[Refren]

Fratele meu, de ce te-am crezut?

Zi-mi: cum ai putut să fii șarpe mereu?

Dar sângele apă se mai face

Fratele meu, de ce te-am crezut?

Zi-mi cum ai putut să fii șarpe mereu?

Dar sângele apă se mai face

[Strofa 1]

În istorie, rămân mereu fapte ce contează

Din trecut, mai scriu o filă, ce încă mă marchează

Fiind băiat, pe străzi cutreieram

Fiind necopt în dragoste, credeam

Căci Dumnezeu mi-a dat un frate, și nu era de sânge

I-am pus sufletul în palme, să văd cum îl strânge

Și când m-a văzut îndrăgostit, rebel

S-a bucurat, de-l auzeau și îngerii din cer

Frate-frate, din mine jumătate

Cuvinte mari, pe suflete gravate

Și o țigară de o aveam, o împărteam în scară

Ca și pâinea și salamul luat din alimentară

Am împărțit zile negre, cu plânset și suspin

Din apă vin, nu faci din frate străin

Și am împărțit tot ce aveam: visele la cheie

Până n-am vrut să împărțim până și aceeași femeie

[Refren]

Fratele meu, de ce te-am crezut?

Zi-mi: cum ai putut să fii șarpe mereu?

Dar sângele apă se mai face

Fratele meu, de ce te-am crezut?

Zi-mi cum ai putut să fii șarpe mereu?

Dar sângele apă se mai face

[Strofa 2]

Peste tot umblam în trei, prin ploaie și vânt:

Eu, ea, și fratele meu

Eram cei mai fericiți oameni pe Pământ:

Eu, ea, și fratele meu

Toate, până-n ziua când le-a dat ceva prin gând

Lui, ei, când nu eram eu:

S-au găsit la mine-n pat, fără un cuvânt

Ea, el, fără să știu eu

Zile, săptămâni, luni, și nimic vizibil

Cum să mă gândesc la ceva ce pare imposibil?

Zâmbete ascunse, atingeri subtile

Sânge rece, și venin din două reptile

C-aș fi preferat în piept durerea săgeţii

Decât să trăiesc cu asta pe tot restul vieții

Îl purtam în sânge, și n-aș fi crezut

Că, pentru o femeie, sângele apă s-a făcut

[Refren]

Fratele meu, de ce te-am crezut?

Zi-mi: cum ai putut să fii șarpe mereu?

Dar sângele apă se mai face

Fratele meu, de ce te-am crezut?

Zi-mi cum ai putut să fii șarpe mereu?

Dar sângele apă se mai face

[Strofa 3]

Pielea de șarpe ascunde multe eclere și tarte

Dar Dumnezeu mi-a deschis ochii, să văd cine-i frate

Că n-a avut curajul să-mi spună el în față

Mi-a spus-o ea, fără să-i cer, într-o dimineață

C-o mustră conștiința

Că mi-a înșelat credința

Că-mi simte suferința

Că vreau să-i dau sentința

Și am întrebat-o: „Cine? Pe cine ai dat pe mine?

Cine a fost cu tine, când nu erai cu mine?”

Mi-a spus: „Cu fratele tău, și te rog: iartă-mă”

Îmi repeta că-i pare rău, într-una: „Iartă-mă”

Eu n-o mai auzeam, aveam pulsul mărit

Strângeam din pumni, dar și din dinți, tăcut, înmărmurit

De ea nu-mi pare rău, poate că mă așteptam

Dar dintr-un frate, nu gândeam c-o să am un dușman

Așa sunt oamenii: poartă și colți și gheare

Iar Oaia Neagră-i vânător în jungla de animale

[Punte]

Să fii corect e o povară mult prea grea

Ispita stinge dragostea

Și m-am trezit, când am simțit minciuna ta

Mi-a rupt în două inima

[Refren]

Fratele meu, de ce te-am crezut?

Zi-mi: cum ai putut să fii șarpe mereu?

Dar sângele apă se mai face

Fratele meu, de ce te-am crezut?

Zi-mi cum ai putut să fii șarpe mereu?

Dar sângele apă se mai face