[Versuri „Perfect defect”]

[Refren: LORA]

Orice perfect are un defect

Așa cum ochii tăi perfecți știu cum să mintă

Dragostea mea cere respect

Tu nu-l mai ai, nici pentru omul din oglindă

No, why? No, why? No, why?

Orice defect era perfect

Doar că perfectul a-nceput să mintă

[Strofa 1: F.Charm]

Cerul e gri în ochii mei, grei ca cenușa din Pompei

În cazul nostru: unu plus unu a-ncetat să facă trei:

Ochii-s doi, buzele două, doar două mâini, două urechi

Doar inima mi-e singură, privind cum toate-n jur devin perechi

Am spasme de frică, îmi rеproșez înzecit

Din toate florilе din lume, cum dracu’ am ales greșit?

Femeia-i divină, lumină, de pus în vitrină

Te alină; găsind-o, bărbatul e de vină c-o face regină

Trec prin prea multe femei, și cad mereu în patimi

Te caut peste tot prin ele, dar te găsesc în stropi de lacrimi

Și nimeni nu mi-a spus vreodată că: perfectul e defect

De-aia ochii mei nu mai aleargă, și nu mai aleg după aspect

Și încă mă doare persoana ta, mă dor amintiri trecute

Dar toate trec, să treacă odată; îmi rog mâinile să uite

Tot ce au atins și ce au ținut în ele, că au iubit

O fată perfectă, ce ținea pe ea doi ochi ce m-au mințit

[Refren: LORA]

Orice perfect are un defect

Așa cum ochii tăi perfecți știu cum să mintă

Dragostea mea cere respect

Tu nu-l mai ai, nici pentru omul din oglindă

No, why? No, why? No, why?

Orice defect era perfect

Doar că perfectul a-nceput să mintă

[Strofa 2: F.Charm]

Perfect-defect când te-am ales, și am atins Nirvana

Perfect-defect, când am crezut că o să-mi vindeci rana

Ce arhitect perfect a făcut chip demn de respect

Am fost defect, când am crezut pe loc că totul e perfect

Ce haos, e razna cum noaptea nu mă lasă

Să-mi așez geană peste geană, doar eu cu mine-n casă

Dar n-o să-ți zic vreodată cum am trecut prin Iadul crud

Și cum mă arde focul ăsta; strig către Cer, dar pare surd

Apar, dispar într-un decor murdar

Și numai eu știu câte nopți rănite mi-au curs în pahar

Dar cine te crezi tu, înger, să-mi faci gura să mă certe

Și-n bătaia puștii, fără cămașă, să m-așez singur la perete?

Că până aici mi-a fost, c-a trebuit s-o văd și p-asta

Să beau sticla furiei singur, să-mi pot îneca năpasta

În Paradisul meu e toamnă, și frunzele cad triste

Adam își dă o coastă, ca Eva să existe

[Refren: LORA]

Orice perfect are un defect

Așa cum ochii tăi perfecți știu cum să mintă

Dragostea mea cere respect

Tu nu-l mai ai, nici pentru omul din oglindă

No, why? No, why? No, why?

Orice defect era perfect

Doar că perfectul a-nceput să mintă