[Versuri „Mulțumesc”]

[Refren: Mihai Meiros]

Când pielea mea va îmbătrâni, și ochii mei nu vor mai vedea

Când vorbele-mi vor fi mai rare, și mâinile vor tremura

Voi simți mâna care m-a hrănit, și haina caldă-n vreme rea

Nicio secundă n-am să uit de tatăl și de mama mea

[Strofa 1: F.Charm]

Uite fiul unui campion, ce în spate m-a cărat

Și copilul unei eroine, ce m-a spălat și m-a îmbrăcat

Patru mâini s-au unit, și-n jurăminte s-au legat

M-au ținut la adăpost ferit, până m-am făcut bărbat

Am spus-o de nenumărate ori, dar astea sunt valori

Și mereu mă iau fiori, când le repet de zeci de ori:

Unde familiе nu e, dragoste nu e

Și dacă dragostе nu e, nu e susținere

Și am zis: "Mulțumesc, mamă, pentru toate nopțile

Ce le-ai pierdut la capul meu, când îmi creșteau gradele"

"Mulțumesc, tată, pentru orice palmă dată

Nu m-ai lăsat să stau vreodată cu fața aplecată"

[Refren: Mihai Meiros]

Când pielea mea va îmbătrâni, și ochii mei nu vor mai vedea

Când vorbele-mi vor fi mai rare, și mâinile vor tremura

Voi simți mâna care m-a hrănit, și haina caldă-n vreme rea

Nicio secundă n-am să uit de tatăl și de mama mea

[Strofa 2: F.Charm]

Mi-a sunat ceasul într-o zi, și mi-a spus să plec de acasă

Că brațul alor mei începe să slăbească

Că-i văd, de la an la an, cum fire albe-și fac prezența

De fapt: ce tot vorbesc, când eu le fac concurența?

E comică viața, și cursul ei pare la fel:

Toți se nasc, copilăresc, iubesc, se căsătoresc

Unii rămân împreună, și împreună sfârșesc

Alții se despart în certuri, când nu se mai iubesc

Probabil e și după noroc, să faci din viață vară

Sau poate trebuie să calci pe toți, s-o faci și mai ușoară

Sau ține de caracterul modelat în educație

Ce a lipsit la mulți, până-n prima alocație

Educat, needucat, te numești tot om, și ești

Tot un suflet pe picioare, până te sfârșești

Nu sunt aici să judec viața, doar încerc s-o înțeleg

Să știu: cât dau din ce culeg? Și cu ce m-aleg?

[Refren: Mihai Meiros]

Când pielea mea va îmbătrâni, și ochii mei nu vor mai vedea

Când vorbele-mi vor fi mai rare, și mâinile vor tremura

Voi simți mâna care m-a hrănit, și haina caldă-n vreme rea

Nicio secundă n-am să uit de tatăl și de mama mea

[Strofa 3: F.Charm]

Mi-au ajuns pe la urechi vorbe-n scop de arme

Că ce fac eu nu se mai poartă, și o să mor de foame

Doar că eu nu împart aceleași scopuri ca și ei

Ce fac comerț din ei în trocuri, pentru lei

Tot primesc păreri, pe care nu le cer:

Ce să cânt? Cum să mă îmbrac? Când să merg la bărbier?

Râd, pe sub mustăți, din colțul meu de Rai fin

Cu tot ce-mi zici tu că nu am, sunt fericit din plin

Nu trăiesc pentru nimeni, am făcut-o prea mult timp

Și ca să ajung să fiu ca azi, mi-a luat mult să mă schimb

Catalogat eronat de superficial

Și pus la zid că-s natural, nu artificial

Nu caut credite-n stradă, n-am cash, și n-am brigadă

Stau sub un tei ca Eminescu, cu Porumbescu și o baladă

Îmi iau viața de mână, că am un munte să mai urc

Cealaltă mână ține crucea, ce-n vârf tre’ să o duc

[Refren: Mihai Meiros]

Când pielea mea va îmbătrâni, și ochii mei nu vor mai vedea

Când vorbele-mi vor fi mai rare, și mâinile vor tremura

Voi simți mâna care m-a hrănit, și haina caldă-n vreme rea

Nicio secundă n-am să uit de tatăl și de mama mea