[Versuri „Foame”]

[Refren]

Suflet gol, eu te hrănesc din condei

Căzut la sol, vrei căldură, nu lei

Că trupul de cere mâncare, primește

Cu lapte și miere, o mână-l hrănește

Suflet gol, când urli de foame, cine te hrănește?

[Strofa 1]

Mi-e foame, și masa mea e goală

Nu e iubire în pahare, în farfurii miros de iarnă

Mi-e foame, cealaltă pernă este rece

Când Soarele așteaptă, Luna nu vrea să plece

Mi-e foame să simt o mână caldă

În dreapta mea: jumatea mea, cum sufletul mi-l scaldă

Mi-e foame de dragoste nebună

De oameni sinceri, ce nu se vând, indiferent de sumă

Pe strada vieții mele, nu curge praf de stele

Nici n-am cerut vreodată, Tată, să strălucesc ca ele

Dar mi-e foame (Mi-e foame), și tot caut în jur

Dragoste și pace, să mă facă sătul

Dar întâlnesc femei în Rai, cu vise de Dubai

Ce, după evantai, ascund iubirea de parai

Și oameni sinceri și loiali ce, după ani de zile

Îmi lasă-n farfurie pielea de șarpe în dar, ca amintire

[Refren]

Suflet gol, eu te hrănesc din condei

Căzut la sol, vrei căldură, nu lei

Că trupul de cere mâncare, primește

Cu lapte și miere, o mână-l hrănește

Suflet gol, când urli de foame, cine te hrănește?

[Strofa 2]

Mi-e foame, de zilele făcute ani

Mi-e foame de frați loiali, nu de șacali

Că lumea s-a întors pe dos

Și-a luat cu ea tot ce-i frumos

Mi-e foame de ce ai sub piele

Flămând, după visele mele

Că-s sătul, de când aștept un telefon să sune

Sătul de masa goală, ce așteaptă rece vremuri bune

Sătul de patul gol, ce urlă noaptea-n dormitor

Sătul să-mi fie foame, sătul să-mi fie dor

Sătul de Instagram, sătul de falsitate

Mi-e foame de adevărul, crud și suflete curate

Dă-mi să mănânc iubire, o lingură de credință

Că-s sătul de atâta ură, ce naște suferință

[Refren]

Suflet gol, eu te hrănesc din condei

Căzut la sol, vrei căldură, nu lei

Că trupul de cere mâncare, primește

Cu lapte și miere, o mână-l hrănește

Suflet gol, când urli de foame, cine te hrănește?