[Versuri „Arhitectul”]
[Intro: Rucsy]
Oh-oh, oh-oh-oh, oh-oh-oh
[Refren: Rucsy]
Ridic ochii din pământ, viața mă lovește-n piept
Las în urma mea să urle un portret fără regret
[Strofa 1: F.Charm]
Plecat dintr-o zonă cu un prost renume
Unde nimeni nu-ți dă șansa să devii un nume
Unde câinii sunt mai oameni, decât oamenii ce-i știu
Îți intră sub piele, doctori fără bisturiu
Capul sus, să-mi văd visul cu ochii
Am mâinile pe foi și pix, nu le pierd sub rochii
În ochii tăi, drumul pare fără pietre
Mii de kilometrii am mers, s-ajung la tine în ureche
Căzut la pământ, mă scutur de praf râzând
Mă descalț să calc pe pietre, am în cap același gând:
"Fă ceva, nu doar visa, în fiecare zi la..."
Oare ce-ar fi, cum ar fi, dac-ar fi așa?
Că poa’ să cadă cerul, să-mi văd îngerul cum plânge
Mă lupt cu norii negrii cât mai am în vene sânge
Și n-am zis că sunt omul cel fără de pată
Sunt arhitectul ce-și transformă ruina în artă
[Refren: Rucsy]
Ridic ochii din pământ, viața mă lovește-n piept
Las în urma mea să urle un portret fără regret
Ridic ochii din pământ, viața mă lovește-n piept
Las în urma mea să urle un portret fără regret
[Strofa 2: F.Charm]
Un tablou bacovian, într-o lume nouă
Calc pe drumuri de beton, nu mai calc pe rouă
Nu țin visele în teacă, greul o să treacă
Brațul ce va scoate apă din piatră seacă
Omu-i lup, cu oamenii e miel, când e în haită
Când e lupul singur, plânge și se vaită
Cad pereții, o iau de la capăt iar
Toți profeții, cu vorbele în zadar
Hai să spună orice parvenit că asta nu mi-e calea
Urmarea o va vedea, că nu banii îmi șterg sudoarea
Răbdarea mă ține treaz, să-mi găsesc singur alinarea
Că am oameni ce-ascultă chemarea
Și-mi taie suflarea, îmi văd îngerul cum plânge
Mă lupt cu norii negrii cât mai am în vene sânge
Și n-am zis că sunt omul cel fără de pată
Sunt arhitectul ce-și transformă ruina în artă
[Refren: Rucsy]
Ridic ochii din pământ, viața mă lovește-n piept
Las în urma mea să urle un portret fără regret
Ridic ochii din pământ, viața mă lovește-n piept
Las în urma mea să urle un portret fără regret
Ridic ochii din pământ, viața mă lovește-n piept
Las în urma mea să urle un portret fără regret
Ridic ochii din pământ, viața mă lovește-n piept
Las în urma mea să urle un portret fără regret