[Versuri „Zenit”]

[Strofă]

Viața-i frumoasă, de știi s-o privești astfel

Poți chiar tu să trăiești ca-n povești, nu doar când citești basme

Uneori zilele sunt aspre, uneori poți să cazi pe gând

Nu uită că ești ghidat de apă, de aer, de foc, de cer, și de pământ

Aș zice că-i elementar, nu uita că cerul e senin

Privește spre Zenit: peste tot sunt semne, vezi și răsăritul și căderea serii

Fix cu același merit, conștiеnt c-ai fost menit să câștigi, să pierzi

Să cazi, să te ridici, să-nvеți un traseu și, mai important: să-l urmezi

Că: încă de la prima bătaie de cord, omul e iubire, simțire, efort

Din pom cade rod, doar atunci când e copt, yo

Sper să fii de-acord, yo, nu te porți cum mă port io

Dar de-apar și rele, trecem și peste ape tulburi mereu, exact ca un pod, yo

Trecem toți prin viață, într-un pas alert

Pun bază pe ce simt, de ce-mi pasă, aleg

Să fiu împăcat, când plec din casă alerg

Culeg tot din viață, să pot să-nțeleg

Mai presus de sens, mai presus de reguli

Mai presus de lume, mai presus de neguri

Mai presus de vers, mai presus de treburi

Într-un Univers, ce-mi arată întregul

Mă plimb de-a lungu' unui coridor

Prins într-un aer răcoritor

Filme îmi apar pe monitor

Din creier, în spatele ochilor

Parcă de mic, eu mi-am dorit tot

Mi-amintesc și de-o vara toridă

Zăpadă-n coroanele pomilor

Și-n urmă, trecutu-i un coridor

Decizii în efect de domino

Amintiri, ce zilnic mă domină

Frecvențe mai joase ca-n Do minor

Am trecut prin multe, nu mă miră

Am gustat din toate fără milă

M-am întrebat: "de ce?", dorind a-nțelege

Ce scop am, și timpul tot trece

Descopăr cât alții în zece

Alegeri, alegeri, alegeri

La unele parc-am alergeni

Multe nu le pot înțelege

Un munte nu ridic c-un deget

Lucruri încep să se lege

Nu le mai las să mă innece, e destul

Că m-am simțit bine și rău și sătul

Și am văzut totul la fel cum vezi tu

Că suntem oameni cu toții

Aruncați des în voia sorții

21 de grame în porții

Și-n față, și-n spatele porții

Zilnic port ținuta unui om, în pragul unei vieți de proporții

Atras și vrăjit ca Atlas să car în spate Pământul, sub raza zilei și a nopții