[Versuri „Să treacă”]

[Strofa 1]

E-un război ce se produce-n mintea mea, parc-am clipe

În care nu câștigă lupta nici una dintre echipe

Stările-astea-s ghimpe, trec prin fiecare rundă

Dar nu știu de ce creieru' cu el însuși se tot luptă

Parcă eram pe pace, dar ce să vezi? Că acum trec nopțile

Cu porțiile închise, sperând să nu mă spargă emoțiile

's sătul de anxietate, în morții ei

Sătul și de stări bune, ce vin parcă rar, și doar în mică porție

Dar bag flotări, și-mi fac curat în casă, ca să treacă

Starea asta de angoasă, cred că-i place să petreacă

Timp aici dar, sincer să-ți zic: chiar nu mă simt dator

Nici să știu ce vrea, nici de ce, nici cine a invitat-o

Nici de ce nu mai pleacă odată, poate știi ce zic:

Mă simt numb, și n-am chef de nimeni, cum n-am chef de nimic

Și tre' să găsesc soluții, că nu-mi place ideea

Să mă-ncui singur pe dinăuntru, și apoi s-arunc cheia

Tot ce știu e că: n-o să mă înec în sticlă și să torn

Să ascund emoții sub covor, să mă simt pierzător

Că-s un visător, pe mine sigur n-o să vin să dorm

Sau să fur curent, până-mi vine să scot din priză tot

Cum o scot la capăt? Păi: ori aleg să-mi pun pe emoții lacăt

Ori iau vâslele și-mping contra curenților prin apă

Până când se liniștește, și-ncep să simt în creștet

Că-s mai liber, și mai limpede, și energia iar îmi crește

[Refren]

Tot aștept să treacă odată această

Stare proastă, să mi se ridice pâcla de pe țeastă

Să meargă-n altă parte, că prea stă

Pe capul meu; și capul meu, în jurul ei, pare să se rotească

Tot aștept să treacă odată această

Stare proastă, să mi se ridice pâcla de pe țeastă

Să-ncep să mă simt viu, și dopamina iar să crească

Și apoi: ferească de vrea cineva să mă oprească

[Strofa 2]

Stau cu privirea-n gol, de la fereastră

Gândind soluții, mă văd între munții înalți, undeva p-o creastă

Probabil c-ar fi caz să fac bagajul

Dar juma' din conștiința mea parcă știe deja că n-ajung

Unde mi-e curajul? Poate m-agit degeaba-n fundal

Uitând c-am curaj să-ntind ce simt, în pagini de jurnal

Că nu-i facil, când mintea-ți face ravagii la semnal

Și un demon ți-ar lua sufletul; stai puțin, dar cine-a semnat?

E clar, și chiar de nu-mi place: știu că n-o să m-ajute nimeni

Și să m-ajut singur, că trebuie să fac pace cu mine

C-am făcut greșeli, ziceam că le repar, și aveam în plan

Dar de aș avea un leu, câte am corectat, n-aș avea un ban

Sătul să râd pe dinafară, la reacții să am lag

Să fiu strâmb pe dinăuntru, și strâmt în publicul larg

Pereții mă strâng, e clar, trebuie să găsesc culoar

Să pun culoare-napoi, în fața globului ocular

Că-s sătul de gri și griji, și ochi cuprinși de apă sărată

Și doar când îi țin închiși, parcă și liniștea se arată

Dar am încredere, că-s numai niște clipe

Într-un capitol în care, în mod firesc, toate trec și o să se schimbe

Că n-am de gând să renunț, o să trag până mă vindec

Și cumva simt deja c-o fac, cernând rânduri printre cuvinte

Așteptând să treacă starea, și mintea să renască

Și apoi: ferească, de vrea cineva să

[Refren]

Tot aștept să treacă odată această

Stare proastă, să mi se ridice pâcla de pe țeastă

Să meargă-n altă parte, că prea stă

Pe capul meu; și capul meu, în jurul ei, pare să se rotească

Tot aștept să treacă odată această

Stare proastă, să mi se ridice pâcla de pe țeastă

Să-ncep să mă simt viu, și dopamina iar să crească

Și apoi: ferească de vrea cineva să mă oprească