[Versuri „Gotham”]
[Strofa 1: Faust]
Se uită pe mine ciudat și cu frică
Cu gura căscată, când intru la microfon, parcă nu vorbim în aceeași limbă
Scopul n-a fost niciodată să concurez, conturez bituri și obturez
Încep s-apăs pedala și o turez, stau high, de parcă rup mare petală și o (Rulez)
Când oamenii-s buni, e normal să colaborez
Apar în Gotham, ca Batman din beznă
Dau pace la Suicid, intrăm pe piesă
Că-i rap-u-n pericol, și noi știm că tre' să-l
Salvăm, la concert facem mare zarvă
Nu-s super-erou, dar tre' s-apăr
Din umbră toată arta, când alții o sapă
D-aia: atac cu un mare baltag; cu F mare, bag tag
După care ies cu Grepy și Trippy afar' la bombardat
Scrie S-J-S și Faust, peste toată strada
Stai calm, dacă n-ai un standard; nu venim pe scandal
Clar, dar dacă ești meltean, și ai filme dе patron cu arfe
Îți luăm și locația și rasa-n ciocane, și gata
[Strofa 2: TrippyDaDrippy]
Intru în Gotham, la modul: "S-a întors tatăl vostru", trântesc cu ușa dе perete
Sunt atâtea feluri să te tragă-n piept, dar dați-vă-n pula mea; bă, cine vă crede?
Patron de bodegă vrea să te fenteze
Label-ul jegos vrea să te semneze
Gaborul e prost, vrea să te amendeze
Și treburile astea încep să te streseze
În Gotham-ul ăsta nu-s super eroi
Sunt manageri proști, prea mulți arzoi
Anti-hero, anti fake talk
Nu salvez orașul, vreau să-i dau foc
Trippy cu Grepy cu Faust în misiune
Noi n-avem repaus, zici că fac emisiune
Văd în viziune atâta lume
Care se prostituează-n muzica asta, pe bune
[Strofa 3: Grepy]
Foamea asta îmi pictează sufletul
Sunt propriul rege, microfonul mi-e sceptrul
Ceva ce nu poți să cumperi, că n-ai prețuri
Harneală multă pe ei, până le pică netul
Făcut din ură, că văd în distors
Lăsat de toți, dar apar peste tot
Am boala asta, dar n-am antidot
Deja știu tot, am văzut în viitor
Ha, arunc milioane
Nu vorbesc de bani, că vorbele astea costă, frățioare
Artiștii ăștia mă scârbesc, dar doar îngheață la ovare
Critică, mă copiază, tot nu văd: care-i mai tare?
Câteva cadâne, ca să-mi țină alinare
Forță pură: nici salvarea nu salvează, mane
Cultul nostru mușcă, că e plin de animale
Reptile, gândaci, avem de fiecare
Muie multă, că n-avem un egal
Muncă multă, până cânt cu un titan
N-ajungeam nicăieri, nici măcar
Prin tăieri, dacă nu eram așa de vocal
Nu mă îmbăta cu apă rece, am făcut petece, deci nu știu sigur dacă ajung în Cer
Profețesc distrugerea, să înceapă focul: inflamabil, ca un atom în eter
Vindecător, cântă mult, dar sufletul lui e gol
Îl prinde unde îngerii ăștia cântă-ncontinuu note înalte, în stil de tenor
Vulnerabili, dar perfect făcuți; cum se face că bunătatea tot prinde boli?
Scopul meu e: să deschid, să împart sângele-n răutatea ce provoacă război