Fluturi - Intellectual

[Versuri „Fluturi”]

[Strofa 1: Faust]

Hai, îi văd sufletul prin ochi, chiar de-l învelește trupul

Pare un ocean întins, cu ape tulburi printre fluturi

Mă și bucur, dar, mai presus de ceea ce se vede

Niciun lucru în viață nu e garantat să fie etern

Dar acum, ce-am câștigat dacă trebuie să pierdem

Și-apoi să ne chinuim cumva să rămânem prieteni?

Sufletul rămâne gol și-n jur e cam pustiu

Dar mersi, totuși, nu prea mai știam despre ce să scriu

Și știu că nu-s genul să mă-ndrăgostesc rapid

Că nu suport nicicum să mă simt slab și vulnerabil

Cum mi-a luat mult să-mi dau voie să cred că niște lacrimi

Poa' să curеțe sufletul, chiar de nu-i ușor să o afirmi

Da', în finе, nu că ar mai conta a cui e vina

Nu m-ar drege nici vreun cui sau vreo sticlă, dacă, la final

Realizez că, de-aș alege să mă îmbăt, să-mi dau knockout

Aș deveni rece, n-aș mai căuta s-o caut

Fiindcă ce-i iubirea am scris deja

Știu că am definit-o, da' degeaba o spun

Dacă n-am simțit că am și trăit-o

Dar a fost doar un intro, un trip în care-am vrut să intru

Și aș lua-o de la început, dacă acesta a fost sfârșitul

[Refren: Alduts Sherdley]

Inimă, nu poți pleca

Simte ce vrea

Oricât ai vrea, nu poți nega

Ce aveam noi era adevărat

Era adevărat

[Strofa 2: Faust]

Yo, oricum, nu mai vorbim la fel, ni s-a schimbat și tonul

Și parcă, de o vreme, nici nu-mi mai verific telefonul să văd dacă ai scris

Și oricum, ce-ar mai fi de zis?

Hai, treci la subiect, spune! Nu? Ok, subiect închis

Sunt cu picioarele pe pământ, dar între abis și paradis

Paradit și pare-a vis trecutul, parcă paralizez

Dacă analizez cum a fost. Și-ar fi păcat să zic că am pierdut tot

Când poate că am ieșit mai câștigat

Un lucru clar, nu o să mă agit în zadar

Închid cartea, deschid alta, aștept pagini noi să apară

Ca și textul ăsta ce-l las așa, și-l închei după ce-l termin

Fiindcă nu mă omoară, dar nici nu mă face mai puternic

N-am timp de tâmpenii, nici nu te mint

Dar conta, vezi tu? Dacă suntem unde suntem, poate n-a contat destul