[Versuri „Echilibru”]

[Intro]

Yo, yo

[Strofă]

Dacă nu-s un om rău, asta mă face un om bun

Dar dacă n-aș fi om bun, m-ar face tot un om, nu?

Mă întreb adesea: ce primesc e corespondent cu faptul că fac ture printre fapte și am de plătit ceva facturi?

De fapt, unde încerc să ajung? Într-un fel e simplu

În lupta mea cu mine însumi caut echilibru

Vreau o viață bună, nu știu exact cum o s-o obțin

Dar ceva îmi zice să am răbdare, că mai e puțin

Vezi tu, locul de unde vin n-a fost nici gri, nici roz

Dar a trebuit constant să învăț să mă ridic de jos

Și nu urăsc asta, de fapt, mulțumesc pentru asta

Că acum, unde pun talpa, urmele rămân peste asfalt

Mi-am pus toată dragostеa în muzica asta, și acum

Mă gândesc la ce am primit înapoi și la tot ce mi-a dat bun

Și, dacă mă întrеb, să știi că îmi pot și răspunde

În primul rând, cunoaștere, în al doilea rând, mai multe

M-am întrebat des dacă e stabilit încă de la naștere

Tot ce vom face în viața asta, după cum ne-așterne

Dumnezeu calea sau după cum ne ghidează astrele

De-i decis deja țelul căruia îi suntem gazdele

Și astfel m-am adaptat la viața proprie

În care îndepărtez destui și las doar puțini oameni să se apropie

Scot ce-i mai bun din ea și mă văd des prin ochii ei

De parcă ar fi un ghid ce îmi ține sensul ascuns sub rochie

Și-mi cere să înțeleg că, până închid ochii sub pleoape

Pe unii tre' să-i uit, pe alții să-i țin aproape

Și, în rest, să mă bucur de ce am și să gust cât încape

Din viață, că-i scurtă, chiar de-i un pod între două ape

Că nu știe nimeni ce se află de cealaltă parte

Dar omul, cât trăiește, învață, primește și împarte

Sentiment, speranță, vise cu aripile întinse

Ne ghidăm prin zile simple și alte zile cu surprize

De-asta, de un timp, aleg decât să stau cu ușile închise

Să mă bucur de un cer senin, să-i inspir răcoare brizei

Până materializez ce simt și prind sens

Imaginile astea ce-mi sunt peste foi întinse

Și astfel, printre gânduri d-astea ce le cern prin sită

Căutând liniște, să știi că pe alocuri am găsit-o

Și îți mulțumesc dacă m-ai ajutat să dărâm ziduri

Sau de mi-ai dat putere, chiar de ceva risipit-o

Liniștea, apă sfințită, dar mi-am dat seama cât înseamnă

Mai ales când n-a mai fost simțită

Că, oameni fiind, corespundem la lipsă

La foame, sete, vise, visuri și alte nevoi ce ne întregesc mecanismul

Înțelegi ce vrei din asta

Poți să iei ce vrei din asta

Eu-s aici să expun ce simt, le întind și apoi mă întorc la start

Și spun ce am de zis dacă simt, până termin p'asta

Și sper să mă înțelegi cum sper să te-ajute asta

[Outro]

Yo, camera 14

Echilibru