[Versuri „Cursa”]

[Strofa 1: Faust]

Nu scriu din ego, scriu când e gol

În jurul meu, bro, în timp ce-mi deco-

-rez terenul ce tu-l vezi lucrat deja

Nu vezi cum trec prin foc, și nici cum stau pe jar

Să cresc frunze, c-am rădăcini de stejar

Scot afar' din suflet, când în el e jale

Pun în zâmbet nou, când din nou e soare

Las în versuri tot, viața să mi-o măsoare

Dar mi-e greu să scriu, cu atâtea pe cap

Greu să scriu, dar mi-ar mai mai greu să n-o fac

Că fac doar de-mi place, nu să-ți fiu pe plac

De nu-mi aduce pace: sorry, nu mă bag

Zorii mă trezesc, din lumina lor

Iau, ca să dau și eu, pân’ mă culc la loc

De la Univers, de la God din Sursă

De la start alerg, dar viața nu-i o cursă

Eu nu sunt fără pată, da-s cu pata pusă

Nu știu ce mi-arată viața asta, însă

Am lacrimi când mi-e greu, zâmbet când m-amuză

Viața mea nu-i trend, viața mea-i o pânză

Parcă-s repetent, și absolvent la bursă

Viața mea-i un tren, ce-i plecat în cursă

Dar nu mă las vreodată, până n-aflu cum să

Trec viața, pân' devin una cu viața însăși

[Strofa 2: Flou Rege]

Haide la sursă, flow e la sută

Te-ntrebi: ce te ține închis într-o cușcă?

Te legi de trecut, în prezent ai o cursă

Când viața pare o luptă, din prima, pierdută

Mă-ntreb: de ce mereu mi-e dat să port războiul neîncetat

Deși, în mintea mea, nu am nimic de câștigat?

Decât să trec de timp, mă tot întind și fug să îl ajung

La orice nivel trăiești, tot vei ajunge sub pământ

De asta: pentru nimeni și nimic nu o să plâng

Și nu o să schimb niciodată adevărul de pe rând

N-o să pervertesc nici o bucată, pentru nici un târg

Să stau, ca voi, la suprafață? Mai bine-n adânc

Tu nu mă vezi cum curg peste mulțime, cum arunc

Izvor de rime, ajung la tine ca un filosof de vârf

Și nici nu știu ce va fi mâine, după ce concepte fug

Dar orice voi face, sigur n-o să le trec ignorând

O clipă la-nălțime o voi petrece meditând

Și pot s-o împart cu tine, deși te văd aberând

Ne vedem atunci cu bine, nu contează unde sunt

Viața mea e doar o fugă, se va termina curând