[Versuri „A doua șansă”]

[Strofa 1: Faust]

Am trăit unu la unu, număr la număr, umăr la umăr, fiind primul și ultima urmă-ntr-un miliard

Am trăit plin și deplin, și-ndeplinind vise, să umplu goluri și găuri, mai multe ca o masă de biliard

Am lăsat viața să pună, și brumă, și rouă, și nu mă dezic de la nimic, că-s flăcări ce-n mine ard

Și am foc în privire, să luminez calea; și o fac, că e darul ce mi l-au dat Dumnezeu și familia

Mi-am luat răgaz să las mândria jos, să arăt că-mi pasă

Vorbesc cu un frate dup-un timp: bine-ai venit acasă

Cunosc și culmi înalte, c-a fost și frecvența joasă

Și n-aș fi mai bun cu nimic, fără să ofer o șansă

Nu mai duc gândul spre trecut, privesc spre viitor

Șansa mi-am privit-o-n ochi, știu și la rândul meu, când am primit-o

Cunosc durerea și puterea vindecării, dintr-o

Viață în care, de la intro, parc-am apăsat pe nitro

Sunt focusat, dar apăsat, că simt durere-n piept

N-am nitroglicerină, dar ies în câștig, și atunci când pierd

Că știu că nu ies arme tari, dacă nu bați în fier

Și am cărat bolovani în sac, acum e un drum pavat cu pietre

[Strofa 2: NU']

Om simplu, când ai devenit tu complicat? E

Evident că te schimbi după lupte date

Limbaj de stradă, unitate, dau calamitate

E datoria mea, și a ta, s-o ducem mai departe

Și drumu-i greu, să mor

Pe lângă somn, pierd și din motor, și din rezervor

Evident că pun sentiment, de asta-s tatăl lor

Cu rezidenți mai perseverezi, câștigi pe viitor

Forță de viitură, textul meu vindecător

Pretextul lor e discutabil, nu mă vezi cu trădători

Instinct de la natură, știu să fac față la pericol

Vrei teritoriu? Nu mai vorbi așa la telefon

Unu pentru frați, doi pentru surori, pe-

-ntru nevăsta-mea, merg și la pușcărie, de-i nevoie

Îi văd pe ăștia supărați; ce-i drept, s-au adunat frustrări

Îți cer a doua șansă, viață; nu mai sunt dealer, sunt poet

[Strofa 3: David Skunk]

Aș putea să-ți povestesc încă o dată

Dar n-am chef de ceartă, să-ți mai dau o șansă; nu cad în plasă, proasto

A doua șansă, în caz că avem nevoie, într-o garsonieră retrasă

Tu zi-mi: „que paso?”; ai plecat când a venit necazul

Mai vigilent din pricine locomotorii

Sătul de orgolii între frați, ajuns în punctul frustrării

În punctul care pui doar semnu' întrebării

Loialitatea și respectul îs rădăcina valorii, neatras de responsabilitatea școlii

MC panicați că le fur teritoriu, panicat că trag în derizoriu

O fac pentru zile frumoase și zile de doliu

O fac pentru oameni ce simt, și o fac să scriu istorie

Mă simt ca Cuza, la dubla victorie

Zi-mi dacă merită un strop de euforie

Pentru ani pierduți, bani pierduți

Vreau teancul de bețe, nu mai vreau mărunți

E o simplă alegere: crești, sau ești în descreștere, desculț?

[Outro: David Skunk]

Skunk