Şuier aspru, prin ce văi

Te petreci, subt crengile moi?

Peste rădăcini şi spini

Pe cărări cu mărăcini

Prin ciulini ascunzi lighioane

Născătoare de ghinioane

Poartă boli în al tău pântec

Împleteşte-n lunci un bocet

Frunzele cad şi zările se varsă

Apa e neagră, piscu-i scobit

Ce deznădejde sădit-a omu’

’n pântecul lumii – cânt adormit

Eu rag cu inima-nflorită

La mugetul de jale

Descumpănit, în pripă

Născut de-un glas din vale

Rămâi să pieri!

Rămâi să simţi!

Azi, dezmierdat de soartă

De veacuri, văzu-ţi, îmbrăcat

Cu spini, cărarea-arată-ţi

Unde calea şerpuieşte

Uite! Încalecă zarea

Pasul meu uşor îl ţese...

Uite, văpăi

Peste cer se-ntind

S-a-mplinit

Ceasul

Uite, văpăi

Peste cer se-ntind

S-a-mplinit

Ursita

Unde calea şerpuieşte

Uite! Încalecă zarea

Pasul meu uşor se pierde...

Codru, ridică-ţi ascuţitul pinten

Crestele albe, suflul pierit!

Urlă-ţi durerea către înalturi

Spre a-ţi renaşte duhul cernit!