[Strofa 1: Vlad Dobrescu]
Stau aici și număr cicatricile pe trup și pe dinăuntru
Niciun motiv să mă plâng, dimpotrivă-s mândru
Și o să le port ca pe decorații
Că-n general cele mai bune lecții nu ți le predau aliații
De-a lungul vieții am luat și țepe, recunosc
Dar prefer să mor fraier decât să mor prost
Mă întreb cine-și cheltuie timpu' mai cu folos?
Cine aleargă prin ploaie sau cine așteaptă la adăpost?
Uite, semnele astea-ți arată pe unde am fost
Craniu spart în nouăj' opt când mi-am luat un mare box
Că eram prea tare-n gură
Lumea-n jur îngrijorată c-aș fi luat-o pe arătură
Sătu' să mă îmbrac în fiecare zi cu aceleași rând te țoale mereu
Scrisu' de pe tricou, ăștia credeau că e numele meu
Noaptea cu paralizie în somn, să adorm era o luptă
Stând pe o canapea extensibilă, ruptă
Cu mâinile pe piept, poate-s chiar mort deja
Da-n cazu' ăsta, ce rost are a mai mă proteja?
M-am riscat și am câștigat
Da' și de-aș fi pierdut
Greșit ar fi fost ca frica de eșec să mă fi ținut
Să nu mai fac nimica
Și acum mă lupt cu asta fiindcă-s numa' la jumate de drum
Mai am multe de învățat, privind în spate
La ce puțin știam de fapt pe când credeam că le știu pe toate
[Refren: DOC & Vlad Dobrescu]
Nu m-au durut la timpul lor
Au trecut așa ușor, dar m-au durut în viitor
Și încă nu-s doar semnele pe corp
Sunt și cele de pe cord, fără ele nu sunt tot
În că- -utarea mea de sine sunt check-in-uri
De aia zic mereu că e bine, știu ce înseamnă să te chinui
Și încă, lasă să doară, așa crește
Cine nu trăiește nu povestește
Am cicatrici...
[Strofa 2: DOC]
Stai, mă femeie, jos, nu mai țipa te rog
Iar mă tripez prost și iar o iau din loc
Hai să șlefuiesc un ciot din câte au fost
Poate mă pricep, auzi, da-mi dai și mie un foc?
Ca și copil am căzut mult
Dar am întrevăzut că va fi bine, am avut văzu' bun
La dracu', și acum lupt cu sine, tot nu mă supun
Viața mea e ca spălatu' pe mâini, nu pot fără săpun
Suflet în ce fac și asta mă consumă
De aia dau pe gicon jumate din cât faci tu pe lună
Plus că mă ajută să uit ce zice aia bătrână
Că ea e în curând țărână, băiatu' ei cui îi va rămâne?
Fată, știi, tot ce am împart cu tine
Și dacă nu se împarte bine, partea mare îți revine ție
Când de Crăciun am dat pe ghete o mie
Știi că-s doar rănile sărăciei de copilărie...
Mami! Ia-mă naibii în brațe, că știi că am nevoie
Răsfățat ca Domnu' Goe, ai grijă de domnu' poet
N-oi fi făcut eu vreo Arcă, da' altu' ca mine nu e
Numai tu știi că nu e joacă și că-mi vine bine boem
Timpu' a închis rănile, le-a uns cu ceva vreme
M-a lăsat cu cearcănele astea de le tot plimb în perne
Știu, mi-ai luat o cremă, nu m-am dat, da' nu de lene
Ci c-am alte cicatrici, ești cea mai bună dintre creme
Dă-mă cu tine...
[Refren: DOC & Vlad Dobrescu]
Nu m-au durut la timpul lor
Au trecut așa ușor, dar m-au durut în viitor
Și încă nu-s doar semnele pe corp
Sunt și cele de pe cord, fără ele nu sunt tot
În că- -utarea mea de sine sunt check-in-uri
De aia zic mereu că e bine, știu ce înseamnă să te chinui
Și încă, lasă să doară, așa crește
Cine nu trăiește nu povestește
Am cicatrici...
Nu m-au durut la timpul lor
Au trecut așa ușor, dar m-au durut în viitor
Și încă nu-s doar semnele pe corp
Sunt și cele de pe cord, fără ele nu sunt tot
În că- -utarea mea de sine sunt check-in-uri
De aia zic mereu că e bine, știu ce înseamnă să te chinui
Și încă, lasă să doară, așa crește
Cine nu trăiește nu povestește
Am cicatrici...