[Verse 1: Vali Umbra]

Totul a-nceput când am ales să scriu ce simt

Eram ciutan, cântam pe unde apucam

Puneam în versuri ce trăiam și ce vedeam

Doream să fiu MC pe scenă, nu-mi păsa de faimă, bani

I-am studiat pe cei mai buni, ce bine se-auzea Deliktu'

Și Vexxatu-n căști de pe caseta mea!

Muzica de multe ori mă tot trecea prin stări

O lume fără granițe trase între țări

Cobori și cazi, dar ea te trece peste

Sunetеle calde când ești trist sau vеsel

Nimeni nu poate fi ca ea, să-ți cunoască

Toate sentimentele și ce ai în cască

Muzica mă definește ca și persoană

Nu mă judecă, ci vindecă orice rană

Am încredere în ea mai mult decât în orice altceva

Știu, nu mă va trăda!

Toate grijile se duc, vers cu vers

Simt că am mai multă forță, simt că plutesc

Îmi place, știi, să fiu surprins

Prin pasaje muzicale să mă simt destins

Am pedala apăsată, îi dau volum

Gândurile vin, le-mbin, să le compun acum

De când doream s-o zic: Da, sunt nebun!

Dacă nu dau pentru oameni eu mă descompun!

În fine-acum te iau, te trag, te duc departe

Limpede nu poți vedea decât în tine, frate!

Inima nu te minte, nu te vinde, ascult-o bine

Nu contează ce zic alții, vezi ce faci cu tine!

Vin din underground - VALI!

Știi că nu mă poți păcăli!

Am trecut prin foc și ploi

N-o să dau acum înapoi!

[Bridge: Cojo]

Centura pe lock

Pun casca la fel

Două mâini pe volan

Pedala apăsată, pistonu’ la cer

Cu motoare turate, bară la bară, iau startu'

Mă depășesc pe mine și, după, p-altu'

Panta-i o cumpănă hardcore

Calc-o, Bumblebee, 3, 2, 1, și!

[Chorus: Vali Umbra]

Când totu-i lejer și n-apeși pedala bine, pierzi din start la plecare

Îți dai două palme și-ncepi să-ți revii, pentru că vine-o pantă mai mare

Tensiunea crește odată cu ritmu’, viteze și flow pe beat-uri de grime

Tre' să fii mereu cu un pas în față, sari peste hopuri și caută să lupți

Optimus Prime!

[Verse 2: Cojo]

Tac, tac, tac, tac, tac

Eu cu mine pe panică, frică mecanică

N-are dinamică calea de comunicare

Dacă depinde de-o jalnică teamă letargică

Firea-mi empatică o să mă ducă către exteriorizare

Destul îmi contest textele interioare

Față de restu-mi efasez feste esențiale

Carență, stare de pură demență

Carantină pe Tartar, turbează titanii să-i las afară

Ca să mă bage pe mine-napoi în pământ!

Tare ca Marte, moartea și Thanatos s-au ascuns

Avatar cathartic, l-am înfrânt p-Erebus

Alerg moartea, Charon pe barcă

După Pythia la Delphi gonesc, sufletu' nu mai poa' să tacă

Anxietatea trage tare pe coate

Crede că mai poa' să rupă din mine înc-o parte

Zi de metrică, să pară c-ai citit și tu o carte

De la muze citire, te-aș bate să crăpi cu fața-n pământ

Dacă te mulțumești tu cu tine și nu vrei să devii mai mult

Dacă teama te face să crezi că nu poți, nu te limita

Recunoaște că oamenii din juru' tău sunt principalu' motiv pentru care tu nu poți înainta

Așa că fugi!

E ok să fii singur dacă treb'e să plângi

Unde vrei, dacă vrei, să ajungi?

Tu cu tine de vorbă, fără nimeni-ntre voi, bă, ‘ncearcă s-asculți!

Cu timpu’ te prinzi de tot ce-ai pe inimă

Singur simți tu cum treci de limită

Dacă n-o faci tu, eu n-am cum, tu pierzi, ia o pauză acum

Și du-te, caută-te, frate-miu!