[Intro]

Mi-a zis o dată o fată: "Auzi? Hai să nu ne demonstrăm nimic." Și m-am pierdut. Și-abia acum, după atâta timp...cred că...ba...ba nu. Atât

[Strofa 1]

Dacă știam câte pot să se ascundă sub un zâmbet

Aș fi înțeles demult cât de complex e orice om

Cum gândește și cum simte el

De ce nu m-am gândit că dacă n-am avea cuvinte am putea să simțim la fel?

Nu e ciudat cum ne certăm mereu și totuși ne-mpăcăm

Și cum încerc în permanență să-ți arăt că am dreptate

Când în realitate tu ai un adevăr și eu îl am pe-al meu

Și dac-aș lăsa de la minе am putea să ne ascultăm

Până și Platon dac-ar fi știut ce-nsеamnă viața

N-ar mai fi scris nimeni după el atâtea teorii

Că el a zis-o primul și de-atunci în loc de "thank you" și de "prego"

În orice limbă ne certăm e doar o problemă de ego

Vreau să ne-nțelegem, vreau să știu să știu povestea ta

Vreau să nu mai fierb de nerăbdare să ți-o spun pe-a mea

Și vreau să știu ce-nseamnă să fi fată printre atâția misogini

Și că n-ai voie să plângi fiindcă nu-i specific masculin

Aș, taci, taci un pic, okay

Aș vrea să nu mai judec și să nu te mai critic

Înainte să mă pun în locul tău, să fiu empiric

Să înțeleg de ce reacționez la rău cu rău

Că sunt atât de defensiv și-am nervii așa sensibili parcă-s bibelou

[Punte]

Dar taci, taci, taci, taci, taci

Iartă-mă că-ți spun abia acum dacă aș-

Taci, taci, taci, taci, taci

Okay, ce ziceam?

[Strofa 2]

Dacă știam că o să-mi treacă iarăși

Nu mă mai îndrăgosteam

Un ideal atât de teoretic

Cine-mi spune c-a găsit-o, minte

Am învățat de mic ce înseamnă iubirea, nu cum se simte

Dacă știam de ce s-a-ntors Orfeu din drumul lui

Când mai avea un pas până să iasă din infern cu Euridice

Dacă știam să am răbdare

Poate n-aș mai fi scris piesa asta

Sau măcar făceam un - refren

Dacă știam...

Ce dureroasă e depresia poate aș fi putut să te salvez

Dac-aș fi știut...

Că orice eveniment se accelerează la final către un nou început

Mă pun în locul tău de ceva vreme

Și-acum mă doare fiindcă în sfârșit pot să simt ce simțeai tu în trecut

Te-am căutat cu disperare când nu știam să fiu singur

Și-acum, nu știu sigur cum aș putea să o iau de la început

Iubesc...o idee perfectă

Sau mă iubesc pe mine, nu știu ce iubesc, mă simt pierdut...

Atâtea emoții teoretizate, sincer, matematic

Mi-a rămas condițional perfectul dacă aș fi știut

Și chiar dacă știam unde mă duce toată nebunia asta

Jur, că n-aș fi ezitat să trec prin tot ce am trecut

Am obosit, deci în sfârșit pot să renunț la scuturi

Și să tac dracu' din gură ca să pot să te ascult

Taci, taci, taci, taci, taci

Okay, nu ne mai demonstrăm nimic, chiar nu încerc să-

Taci, taci, taci, taci, taci

Te-ascult, simți că te ascult? Mă auzi cum te ascult-

Taci, taci, taci, taci, taci

Okay, îmi pare rău, da' știu că am chestia asta, nu pot să mă abțin să nu-

Taci, taci, taci, taci, taci

Taci, taci, taci, te rog

Uneori vreau să mă opresc, dar nu pot, am nevoie de ajutor