[Strofă]

Probabil şi tu ai crescut printre ruine ca mine

Ţi-ai dat seama că unele lucruri nu ţin de tine

Ori te naşti în pernă ori într-o cameră rece

Să nu uiţi de timp în puf sau să te miri de el cum trece

Te doare gâtul dimineaţa şi spre seară capul

Aştepţi momentul să poţi să te duci dracu'

Să ai lângă tine o singură poză amintire

Una în care chiar zâmbeai sincer nu ca azi si mâine

Am multe amintiri parcă duse de vânturi

Şi mi se scutură tot corpul când încerc să vi le cânt

E o datorie grea să îţi aminteşti da-i necesara

Că în tot ce faci doar mintea o să îţi fie adversara

Eu învârt cuvinte răstălmăcesc sensuri

Cu orice preţ rămân la fel

Că-s gânduri sau gesturi

Noaptea nu mă simt singur că mă latră câinii

Într-o lume în care locul minţi or ocupat-o pumni

Nu m-o motivat nimic nici diriginta

Dar vreau să ajung să privesc cu mândrie oglinda

Trudim cu acelaşi chin de dragul altcuiva

Te întrebi de ce nu când vine vorba de a deceda