Verde de moarte - Intellectual

[Intro: C.o.D]

Ahhh, ce lume colorată

Parcă nu mai e ce era

Da, chiar nu mai e

O s-o descriu

Destrămat de gânduri, în vene îmi curge clorofila

Uitat de ele, îmi bat crucea în argilă

Nori verzi încălzesc acest pământ defrișat

De ce sunt aici, spune-mi de ce m-ai chemat

Umbra ta verde încă mă vede, nu sunt orb

Gustul visului pierdut, refuz să-l sorb

Ai tăiat în carne vie până mi-ai ajuns la suflet

Hemoragie spirituală dusă dincolo de cântec

Un zâmbet conturat de copci, asta mi-e mască

Născută din trandafiri vеrzi, spini mângâie fața

Ceață galbenă pе retină, zac într-o lume albastră

Unde foile și cuvintele au ajuns să mă urască

Am forțat prea multe porți verzi încuiate

Lacătele-s sudate, cheile au fost aruncate

Captiv în trecut, privesc viitorul ca pe cer

Speranța nu mai e verde, aici jos e ger, cer

Binecuvântarea unui conifer în prag de iarnă, să nu-mi schimb culoarea

Iar tu, toamnă, dă jos arama verde de pe chip, e baz de libertate

Către amintirile mele verzi ce nu pot fi uitate

Amfibieni bântuie într-un labirint de licheni

Unde m-am pierdut, abandonat de semeni

De ce semeni viitorul negru din noapte

Investind un paradis verde, verde de moarte

Asta înseamnă de fapt că sunt un introvertit până la capăt

M-am născut așa, din păcate, cu o celulă defectă, zic eu

Și n-am reușit să ies din acest blestem