[Strofa 1: Kefren]

Viața nu-i decât o cursă cu obstacole

Sunt condiții extreme, sentimentele-s perisabile

Și-alergi, și-apar probleme, satiră prea devreme

Și-alegi cărări din semne, și mergi cu umbra alene

Și motivație zero, nene, nu caut avere

Sunt un motor fără curele, gladiator fără arene

Încă-s confuz, că nu mi-am reparat busola

Și-s iarăși pe interior scindat în două, ca Roma

Vin toate cu-n preț ca-n Cora, abstractul mi-e forma

Văd rugină cum începe să devoreze cupola

În umbră pândesc tentacule, și-ncep să mă sature

Mă trec toate apele, vreau un pion să mă apere

E gălăgie-n laude, liniște, vorbesc faptele

Înot în benzină, critici vor să mă scapere

Scot lavă din cratere... Fricile? Arde-le!

Marea schismă, de când mi-am întors singur spatele

[Strofa 2: C. O. D.]

Cum să fiu? Ce s-aleg? O mie de ploi

De flori, zi-mi Kashai, c-așa-i la noi:

Avem în rap doctori, profi, antrenori

Multe vedete, mult prea puțini scriitori

Lasă pe mâine ce-ar fi trebuit să faci ieri

Sunt monstru ca Ghimbad, nu plec nicăieri

Speri la ceva, de-ți uiți steaua și destinul

Cu cât urci mai mult, cu-atât aprofundezi declinul

Fără stimuli, am rămas neschimbat și real

Înțelege: urăsc faima, nu fac comerț ca Real

Îmi simți adânc versurile, de-aia sună brici

Stai aici, nu pleca așa calm printre colerici

Ca lerii, descriu ce văd prin amănunt

Adevărul zace-n mine, ia formă prin cuvânt

Des cânt ce descântece s-aplic curând

Schimb foaia, mai e puțin pân’ la ultimul rând