[Strofa 1: C. O. D.]

Ma zbat sa traiesc, sa privesc amarul sec

Sa primesc ce imi doresc, insa toate trec

Nu vreau fericirea promisă, doar flacăra stinsa

Cate lacrimi au cazut rămâne tot prinsa

In gratiile astea poetice pe care le-am cladit

Orice ipocrit se lauda cu material că-i fericit

Insa eu raman de neclintit in ciuda tineretii

Imbrăţişez moartea si partea rea a vietii

Doar peretii ştiu cate ore-am asteptat

Sa vad pe cineva venind dar toti au plecat

Singurătatea e zeita cu parfum de purgatoriu

Rai sau Iad, tu tot imi dai haina de doliu

Foc arunc poze din copilărie fara amintiri

Ma incalzesc, dar tu fiinta mea abia mai respiri

Te detasezi usor de trupul asta aproape ofilit

Stii ca te mint mereu cand iti spun ca sunt fericit

[Strofa 2: Releveu]

Va scrie acelasi Mircea, intr-o seara torida

Ramas fara vlaga după-o vara morbida

Acelasi copil gata sa arda, sa ucida

Ce-ar fi gasit universul într-o domnişoara timida

Si-o aud inca-n telefon, rugati-o sa-nchida

Vreau sa presar zambete moi peste o lume rigida

Nu ma mai misca nimic privesc înmărmurit in oglinda

Cu un zambet de gheata ca un toreador la corida

Visez o toamna splendida sedus de-un apus

Unde miroase a arseniu daca-l gust cand e pus

Unde incepe declinul cand ai crezut ca eşti sus

Si incepi sa pui la loc timpul peste cel ce s-a scurs

Vreau sa găsesc echilibrul după ce ei l-au ascuns

Cand primesc sfaturi in vis de la cei ce s-au dus

Si-as vrea sa o iau de la capat cand simt ca-s rapus

Dar toţi sunt gata sa plece dupa ce s-au ajuns

[Strofa 3: C. O. D.]

Mi-am vazut visele destramate, calcate in picioare

Ce sens a avut sa doresc binele cuiva cu ardoare?

Poate ca nu stii cum doare sau poate mi se pare

Pulsul scade-n continuare, pun pe rana sare

Umbresc soarele ca luna, in timpul noptii

Nu vreau sa ajung vorbit de bine, ca mortii

Sentinta mea nu tine de judecata sau de soarta

Ma gasesti sub poduri plin de viata ca marea moarta

Cu pixul la ureche si amintiri pierdute-n buzunare

Linistea mea perfecta sta in momentele de contemplare

Am preferat sa raman idiot cand multi se dau destepti

Adept al faptelor dovedite de inteles

Si strazile astea invelite de frunze parcă ruginesc

Aud pasi prin parcuri, oare am sa te întâlnesc?

Nu te iubeşte nimeni si chiar de-o face cineva

Cum ai fost toata viata, asa vei si pleca

[Strofa 4: Releveu]

Si-mi mai doresc vant de Martie, in mijloc de Mai

Si sa nu fi plecat cand te rugam sa mai stai

Si-mi doresc timp de bere in vreme de ceai

Si sa raman in seri pline pana la ultimul pai

Si va doresc voua praf de stele pe bolta

Si dimineti cu roua după seri de revolta

Si ne doresc noua credinta, care dezvolta

O viaţă nouă, curata si dezinvolta

Si-am gasit in stele povesti triste fara nume

Si au ramas bătute-n piele litere sa se razbune

Am dus seri de luni spre dimineti de marţi nebune

Si-au fost descoperite genii intre carpati, uitati de lume

Am scris asta pentru voi, căutând să va previn

Ca bantuie printre noi demoni, plini de venin

S-a scris in testamente de ziua cand o sa venim

Pana atunci va las cu bine, dati-mi voie sa ma inclin

[Outro: C. O. D]

Dar intr-o zi subit o sa dispar permanent

Fara sansa de salvare si fara niciun regret

Aceste cuvinte triste fac parte din testament

In jocul vostru numit viata n-am fost inerent

Dar intr-o zi...

[Spoken Word]

Marile si oceanele vor depasi muntii, apele vor incepe sa arda, copacii vor produce o roua insangerata, pietrele se vor sfarama... Un cutremur total va cuprinde pamantul. Toate fapturile, toate vieţuitoarele vor muri... Cerul si pamantul vor arde. Si-n actul final, toate vieţuitoarele vor renaste, si pamantul si cerul se vor reface