[Intro]

Nu ma vezi, nu ma vezi… Ya, yo

[Strofa 1]

Ce sens are sa visam cand dormim pe noi?

Vad zilnic semeni cu ochii mangaiati de ploi

Adevarata pilda e respinsa, ce n-as da s-o am

Sunt trist ca un alchimist jertfit pentru neam

M-am nascut orfan si-i o minune ca sunt viu

Un simplu zambet mi-a scos fiinta din sicriu

Ce gest paradoxal, acum intorc favoarea

Roata de rezerva a vietii suporta amanarea

Renasterea eului pierdut implica sentimente

Doar ca pe ventricole se depun sedimente

Nu vedem padurea de copaci, asta doare

Intram in inima naturii, cu gand de defrisare

Din curiozitate extrema, astept o zi cu soare

Iar cand ai o pasa buna, pune o centrare

Urasc sa am dreptate, ce mentalitate rigida

Inca rad la glume proaste cand privesc in oglinda

[Refren]

O sa mor pe cruci de aur, huiduit in Damasc

Sau ca un sarac uitat de lume, tot am sa renasc

Ca orice poet, sunt fortat sa ma tin de cuvant

E legatura suprema dintre mine si pamant

O sa mor pe cruci de aur, huiduit in Damasc

Sau ca un sarac uitat de lume, tot am sa renasc

Ca orice poet, sunt fortat sa ma tin de cuvant

E legatura suprema dintre mine si pamant

[Strofa 2]

Daca viata e un joc de puzzle, eu sunt piesa-n plus

Vreau o intrebare simpla, fara niciun raspuns

Definit de insomnii, culeg roade din constiinta

Sap adanc in mental, tratandu-mi in propria fiinta

Vreau sa te vad plangand, fara pic de amagire

Sa-mi hranesc sufletul cu lacrimi de fericire

Te rog, da-mi mana! Ai nevoie de o aripa sa zbori

Hai sa plecam departe de nori, pe acorduri de viori

Dincolo de gratii stelare, unde lumina are viata

Si inveleste moartea printr-o perfecta radianta

Toate raman trairi simetrice, duse la infinit

Așezate la poli opusi ca iesirile din labirint

Poate ca n-am atins culmi marete, precum Cioran

Prefer sa imbratisez un spirit uman

Insa adevaratul meu scop implica multa rabdare

Si cu ochii inchisi am sa-l urmez in continuare

[Refren]

O sa mor pe cruci de aur, huiduit in Damasc

Sau ca un sarac uitat de lume, tot am sa renasc

Ca orice poet, sunt fortat sa ma tin de cuvant

E legatura suprema dintre mine si pamant

O sa mor pe cruci de aur, huiduit in Damasc

Sau ca un sarac uitat de lume, tot am sa renasc

Ca orice poet, sunt fortat sa ma tin de cuvant

E legatura suprema dintre mine si pamant