[Strofa 1]

Ecoul lasat in urma contureaza zambetul matern

Adoptand amarul, aud pasi ei prin Infern

O imagine inchipuita rosul mangaie durerea

As da orice virtute sufleteasca sa simnt mangaierea

Strabat drumul vechi lasat de tine orfan

Ce raze false mangaie cerul, continui sa aclam

O coroana infinita ce strapunge aripi de smarald

Rupte din vremuri reci pentru a tine frigului de cald

Un miros placut imbraca amagirea ei sublima

Membre amputate ma ghideaza, oare or sa vina? sa alunge

Mi l-a oferit ofranda in schimbul tacerii

Spanzurata, de mult la granita pe podul durerii

Aici raman un simplu muritor inchis pe vesnicie

Admirand batranetea copilareasca inca din pruncie

Silueta unei umbre cunoscute ma duce cu gandul la ea

Dar stiu ca nu o sa vina si o sa mor in aburi de cafea

[Strofa 2]

Pustia speranta a robiloir furati de ape

Din oceanul tinut captiv sub mii si mii de pleoape

Da nastere rasaritului iar ea refuzand pustiul

A decis sa-si aleaga iarasi vizitiul

Poteci inalte apun, cand Mirul Sfant se pierde

Poteci joase rasar, iar simntul uman nu vede

Iertat fiind de propria fiinta mutilata

Decide sa urmeze calea murgului ce inca alearga

Se destrama pamantul, caldura e foarte aproape

Cerul nevazut lacrimeaza iarasi in pas de noapte

Orbit de constiinta socoteste ca nu poate

Aruncat in rea credinta aude doar soapte

Glasuri seci din trecut azi vor sa se arate

Zilele sunt numarate prin miezul orelor nenumarate

Socotesc trecerea in vid a vizitiului plecat

Asa ti-am pierdut urma, si iar am esuat

[Strofa 3]

As scrie opere de vant fara alte elemente

As decupa orice gand fara asteptari sirete

Legand 2 maini intre ele pentru eternitate

Separand un suflet de corp dincolo de moarte

Plang stelele lumina, canta mierla-n departare

Adoarme timpul, doar cu gandul la plecare

Sunt condamnat la viata, spune ca e un vis

De ce taci? Ai uitat deja tot ce ai promis?

Cuprinde bolta cereasca in brate de secundar

Se sting miracole invocate la intrare de altar

Un rasarit apocaliptic mangaie mapamondul

Drumul ti-e nou si lin, curbat ca orizontul

Acum pleaca vesnic, uita reperele mentale

Lasa furtuna sa-mi ghiceasca dorul in petale

Sunt constient de sentinta, renasti ca inamic

Fara folos te intorci, ai sa gasesti nimic