[Versuri „Pași”]

[Strofa 1: Rapha Saec]

70% apă, 30% arginți

Track-ul meu rămâne sincer, tu pe cine vrei să minți?

Hip-hop-ul m-a salvat, și-acum încerc să-i întorc favoarea

Dar adorm în zimți că Daedalus, și mi-am pierdut răbdarea

E-un avion în plin picaj, și toți vor să facem poză

(?) să scrie proză

Nopțile mele-s tigri albi, vin din alb pe macadam, comerț galant

Rămâi în pom cu amandine și-amintiri de elefant

Rămân distant, văd totul mai riscant pe zi ce trece

De la petreceri, la pui de somn pe malul rece

(?) face cât zece

Ospicii-mi ajung la os, vicii

Plictisit s-aud indicii

Despre ce fumează, fut și sacrificii!

M-am plictistit de rap

Că de serialul preferat

Și încă un sezon ar însemna să fut ce-am creat

Iar MC-ul vostru preferat

Va guarantez: e fix căcat

Puțini îmi fac un feeling, mi-a mai rămas ceva la sută

Alții se plâng că nu-i ajută

Nimeni să iasă din spirală că insectă din cocor

Văd insecte prin sector

Și mă invită zâmbitor

Să mă mut în Capitală

Nu, mersi! Nu cred c-ajung să umplu sala

Și asta mă bucură parțial, când văd la alții fală

Alții vorbesc de închisoare, îmi prezintă sfera

De parcă au fost colegi de celulă cu Mandela

Man, de la căcaturi de-am fumat mi-am futut memoria

Mi-apar flash-uri prost, și le scriu, scriu tot iar

Orice pas contează

[Strofa 2: C.O.D.]

Citesc dintre entități personalități diferite

Cu membrele-nfipte-n trei cruci putrezite

Mă bazez pe simțul dreptății, scot argintii

Am tras demult cortina peste ochiul minții

Călătorind fără bilet, prin propriul subconștient

Priveam pe gema ruinele ornate perfect

„Oare cine sunt?”, mă întreb tot mai des

Ce caut eu aici, dacă n-am niciun interes?

Coobor în prima haltă, văd spirite hoinare

Parcă le-am mai întâlnit, însă n-am răbdare

Să le ascult poveștile conturate din regrete

Știu că toate-s fapte fictive ce devin prezente

În lumea reală, oamenii vor înțelege

Care este scopul real, uite așa trece

Vremea asta haină, suntem flori de păpădie

Ce stau în raze lungi până la prima vijelie

Încă de mic copil, am fost atras de întuneric

Creatorul din Lumină e doar un nemernic

Asta e calea mea, pavată cu sârmă ghimpată

Alegerea făcută n-am s-o regret niciodată

Indifferent de pedeapsă, viața acum are sens

Când toți merg înapoi, prefer să merg invers

Rup petale roșii, mor înjunghiat de spini

Renasc în brațele vântului, umbrit de trandafiri

Dacă viața pe Pământ a degenerat dintr-un măr

Prefer să caut cu mintea acel sâmbure de adevăr

Să urmăresc lumina Lunii, în acea noapte

Când se va opri timpul, și vor pieri stelele toate

Viteză corelează spațiul în unghiuri diferite

Gradate fără sens, rămân în urmă doar clipe

Și urmele fostelor prezente pierdute în trecut

E esențial să păstrezi tăcerea tot mai mult

Cineva-mi aplaudă eșecurile mai mereu

Și-mi întăresc impresia că este Dumnezeu

Aștept dovada unui pact semnat la naștere

Sunt condamnat cu viața, și însetat de cunoaștere