[Strofa 1: Hodi]

Pierdut pe drumuri, am învățat câteva trucuri

Am călcat în puzzle dat pe capete pline cu fumuri

Tripul meu a fost mai negru, și l-am transformat în noapte

Ura mea pe falsitate m-a lăsat cu un om în spate

Ține de mine, dacă îți spun să ții de mine

Tu să îmi spui Nostradamus, când spun că ești prost și mâine

Îți miroase a frunze verzi, că visezi prea mulți cai verzi

Parcă sunt rupt dintr-un basm, că mă auzi, dar nu mă vezi

Hai, salut! V-aș băga torțe pe gât

Ca în mormânt să am lumină, când joc poker pe Pământ

Tu belești ochii, te-ai panicat că am umor negru

Sau ți-e greu să mă înțelegi, ca pe frazele dintr-un rebus

S-auzi chestie: ori ești mort, ori ești bogat

Mă fac că nu aud, așa că: ori dai bani, ori am plecat

Rămân pe fraze reci, ca berile din discoteci

Ce se amestecă cu sângele din capetele seci

Tre' să alegi cu cine stai, cu cine pleci

Cine te plânge sau te suge, când e timpul tău să treci

În lumea a doua, aprobi ce spun, sau vrei să negi

Când întrebările au răspunsuri, pe care nu le înțelegi

Până nu vezi, când o să mori

O să visezi că încă trăiești, eu te aștept după nori

Doar dacă îmi spui că îmi păstrezi

Două-trei fumuri, e tot ce vreau să îmi pasezi

Când văd că fabulezi, mă faci curios să aflu ce fumezi

[Strofa 2: C.O.D.]

Admiră-ți capul, de a fi spre ghilotină

Fugi pe teren mînat, că sunt la prima mină

Mi-am pierdut răbdarea, așteptând răbdarea

Pierzând tot, ca în țara asta, unde vine greu salvarea

Nu instig la prostie, ca psihologii

Vii cu vii până ajung morții cu toții

Vă cânt primul și ultimul pas prin Iad în Cer

Pentru că în Rai ajung doar cei slabi de înger

Rămân o necunoscută continuuă, ca Universul

Versus mine însumi, și tot nu e destul

Des îndes consens, pe un drum cu contra sens

Și o iau invers, din interes

Până ajung la miezul nopții, ofer obstacole ca la echitație

Achit nota de javră, dau curs la licitație

Vrei un nou stăpân? Stăpânește-ți instinctul

Sau rămâi că spațiul interstelar: una cu vidul

Lasă fumul, că ai pase proaste, ca românii

Unii se cred zei, că le-au dat liber stăpânii

Văd chestii uitate... Cum să nu mă înfurii?

Nu am tras persoane pe sfoară, doar pe funii

Pus descompus, când descompun

Doar mă destind, chiar dacă des amân

Dezlegand tot, încercând să dezbat

Destule gânduri, de parcă am fost desemnat