[Strofa 1]

Vezi tu, n-a fost să fie

Admiram valuri triste ca velele îmbătrânite

Simte lipsa urmelor trecute și strivite

Totul se repetă, însă, acum n-a fost să fie

Anii trec de parcă n-a uitat nimic la fel ca tine

Cândva, poate trecem peste, simțurile îmi joacă feste

Ca gata să manifeste, dar se opresc la fix

Declin polemic

Trăim, mint, ne rezumăm la antonim

Murim de dragul de a arăta că am fost fără rost

Oare chiar așa a fost să fie?

Fericirea minte, nu căuta sinonim

Indiferent de stare, răsplată, întâmplare

Acel ceva lipsește, poate că nu-l accepți

Până înveți a-ti orna pașii către pustiu

Așa a fost să fie, sau așa a fost să fiu?

[Refren]

Înc-o țigară, înc-o zi, repetitiv

Înc-o cafea, înc-o noapte, impulsiv

Încă o vorbă, înc-un vers, dezamăgit

Altă foaie, altă muză, același chip

Înc-o țigară, înc-o zi, repetitiv

Înc-o cafea, înc-o noapte, impulsiv

Încă o vorbă, înc-un vers, dezamăgit

Altă foaie, altă muză, același chip

[Strofa 2]

Film de scurt metraj, ce falsă-i revenirea

Pentru ce dai ceasul înapoi, acoperă-ți privirea

Cât ai să aștepți, atât cât am așteptat

Rolul meu aici încet. încet a clacat

Plângi de o secundă, au trecut eternități

Flori în număr par, am notat acele dăți

În care eram în stare de orice, pentru nimic

Așteptam, așteptarea a fost contra timp

Contra mea, contra pusă în ace secunde

Bate atât de sadic, așa a fost să fie?

Mișcări în indigo, unde te-ntrebți acum?

Închide ușa, trântind. rămas bun

De ce ai plecat. ceasornicar pierdut

De ce ai ales să simt fiori în amănunt?

Însă ceva îmi coase membrele de pământ

Singurătatea-i minimală, om nu mai sunt

[Refren]

Înc-o țigară, înc-o zi, repetitiv

Înc-o cafea, înc-o noapte, impulsiv

Încă o vorbă, înc-un vers, dezamăgit

Altă foaie, altă muză, același chip

Înc-o țigară, înc-o zi, repetitiv

Înc-o cafea, înc-o noapte, impulsiv

Încă o vorbă, înc-un vers, dezamăgit

Altă foaie, altă muză, același chip

[Strofa 3]

De care mă feresc, ca de mine însumi

Tu nu mă cunoști, nici eu

Dar încerc să trec inimi de linii, destinații prevăzute

Eu pe ambele părți, tu nicăieri

Așa a fost să fie, nu-i momentul să zâmbești

Final trist, reluăm, găsim răspunsul

Ce păcat că-l știu și e plin de neajunsuri

Nu-i momentul să plângi, poți să zâmbești

Amuzant, de parcă-s indigoul meu opus

Oglinda peste cerneală, răsărit sau apus?

Eternul s-a limitat într-un monolog voit

Așa a fost să fie, așa a vrut să admit

Nu-mi pasă, știi prea bine că mă mint

Gratiile-mi limitează, viziunea-n vid

Viața mea se rezumă la un jalnic refren

Cumplit și ochi imaginari, încă mai sper

[Refren]

Înc-o țigară, înc-o zi, repetitiv

Înc-o cafea, înc-o noapte, impulsiv

Încă o vorbă, înc-un vers, dezamăgit

Altă foaie, altă muză, același chip

Înc-o țigară, înc-o zi, repetitiv

Înc-o cafea, înc-o noapte, impulsiv

Încă o vorbă, înc-un vers, dezamăgit

Altă foaie, altă muză, același chip