[Strofa]

Iar e dimineata, inca traiesc din amintiri

Deschid ochii printre raze si dese-nchipuiri

Chipul meu reflecta scarba unei vieti mizere

Plina de zambete triste, nascute din placere

Parca-s paralizat, m-am nascut plictisit

Vorbesc cu peretii, uneori tip sa ma fac auzit

Insa cine sa asculte poveștile mele fictive?

Adevarul complica viziunea unei ere pasive

Inchise in mine de ani grei, nu vreau sa evadez

Ma plimb pe alei pustii doar ca sa filosofez

Cenusa trupului meu va fi purtata de vant

Uitata de ganduri omenesti, retinuta prin cuvant

[Outro]

Nu mai am rabdare, zilele parca sunt pedepse

Ma sperie ideea ca-s tot mai dese... Cui sa-i pese

In afara Creatorului, ce Se amuza de la inceput?

Oare tot haosul asta-i pentru ca El asa a vrut?

Nu mai am rabdare, zilele parca sunt pedepse

Ma sperie ideea ca-s tot mai dese... Cui sa-i pese

In afara Creatorului, ce Se amuza de la inceput?

Oare tot haosul asta-i pentru ca El asa a vrut?