[Strofa 1: Para]

Tre’ să te detașezi de ce ești, să nu-ndrăznești

Să te uiți în spate, nici să nu clipești

Clipe cerești să nu mai cerșești nicicând, că slab poți fi oricând

Dar cazi sclav, Golgota-i mai abruptă, putea fi deal de rând

Putea fi timp bolând, pentru a scăpa toți

Dar când ceri profit în orice, parcă nu-i bun

E greu să scoți ceva printre hoți

Dar când furi de la ei, urci instant; tovarășii: carne de tun

Tovarășu-i cam decedat, e la comun

Până-mpung de silă maximă și scârbă, pleci pentru mai mult

Nu sunt la fel, interese atrag poli opuși

Așteaptă opus, da-i opus unor idei dе-a fi om

Animal pân’ la final

Anim ce nu-i normal pentru uman

Dar asta ne ținе pe toți în viață

[Strofa 2: C. O. D.]

Doi, doi, yo...

Prea mulți m-au subestimat, în final le-am zis:

Hârtia cu cifre nu ține loc de Catharsis

Puțini s-au prins, setea de nou duce la prostie

Și din colivie, am primit migrene de la insomnie

Nu-s intelectual, nu vorbesc cu zdrențele ca Cioran

Însă cuvântul meu e sfânt, poate-ți pictez un Coran

Singurătatea mi-a furat umanitatea într-o noapte

Așa-mi explic scârba imensă pentru societate

Vrei să fim prieteni? N-am manual de utilizare

Pesimismul îmi garantează pacea-n continuare

Nu pun preț pe nimic, omul se vinde și singur

Frica mereu aduce respect, de-asta te-asigur

Contractul cu viața expiră, și nu mă resemnez

Pactul cu moartea mă inspiră, tre’ să subliniez

Instinctul animalic distruge-l, sau vei fi expus

Ai minusuri în număr par, deci ești cam în plus

[Strofa 3: Rapha Saec]

Ține-ți postul, țin costumu-n laborator, ca Barry

Odată cu lăsarea serii ajung în București, la modul: "Dă marfă din Blackberry"

De fel, ferit de noroc, și mărit peste merit

Să m-ajute să fiu pierit... N-a fost să fie

Nu poți să faci și bani, și absente la liturghie

Zic "pas" în aparențe la pasențe

Ai mofturi, în morții mă-tii, asortate după lesă

Am ales să zic ce văd prin hip-hop

Și când încerc să tac, am conferințe-n cap

Numeri, numeri, numeri ca locuri de vărsat lacrimi

Dai din colț în colț, cum dau eu colțuri la câini

Simte, trăiesc de-o viață-n Circul Globus

Ia-ți viza, de duci lipsă de focus globus

S-a dus pe pula, cât ai zice hocus-pocus

Lasă filmele, realitatea-i un calvar ce-mi ia drept caviar cam toate zilele

Reține, nene, depinde ce te ține

[Strofa 4: Epoch]

Independent de orice resentiment

Dependent de trecut, că-s pierdut în prezent

Îmi tot caut moartea, oarecum abstinent

Că viaţa-i o boală grea, şi n-are alt tratament

Felul meu de-a încasa bucăţi, de-nţeles

Că ce-nţeleg a fi progres e doar un alt proces

Degenerat, de generat stres

În rest, o ard ca un psiholog, lipsit de interes

Parcă n-am de ales, totu-i automatizat

Ca o sondă-n spaţiu, treptat tot mai detaşat

Chit că n-ai cedat, nebun de legat, renegat

Să urci pe scara socială, ca un psihopat elevat

Nu reprezinți decât un număr înmatriculat

Stimulat, te-ai oferit, ca-n voluntariat

Că tot ai bani de încasat (uh), te-ai încadrat

Şi ai devenit săgeată, Oliver Queen la pătrat