[Strofa 1: C.o.D]

Eram așa de fericit până am descoperit

Un portal în care scria: „Intră și vei fi fericit”

Ce tâmpit am fost, problema e că am rămas așa

Și nu văd o portiță pentru a schimba ceva

În ciuda ta m-am schimbat, e irelevant

Schițam pedepse grele până când am decupat

Un portret cioplit, de un cărbune și anume

Aș spune cine era, dar prefer să nu dau nume

Sunt sictirit, starea mi se citește prin pupile

N-am bani, și totuși sunt beat de zece zile

Când sunt în viață am un singur lucru de făcut

Să mă distrug constant și să mă urăsc mai mult

N-am început asta voit, am fost obligat

Și așa dintr-un premiant am ajuns un retardat

Sfidez fericirea, doar așa poți zâmbi constant

Ca într-o orgie le-am pus pe toate cap la cap

M-am săturat să număr pe degete momentele frumoase

Sunt un actual nimic, viitor spălător de vase

Vezi ce frumoasă e viața? Spui că am multe probleme

Dar tu o arzi fericit pentru că nu ai răspuns la ele

Motherfucker

[Strofa 2: Krepoo]

Eram așa de fericit, până am descoperit

Că voiam să-ți spun atâtea și, dintr-o dată, am amuțit

Nu mai puteam vorbi, dar continuam să merg

Deodată văd o intrare, acum știu încotro mă îndrept

Nu știu cum am intrat, dar nu pot găsi ieșirea

Pe viață, în jocul ăsta, asta mi-a fost menirea

Văd desene pe pereți, simt fiori pe șira spinării

Prea multe amintiri, oare ce să las uitării?

Nu trece o zi fără să mă macine acel gând

Rând cu rând iubirea e hrană și mă simt flămând

Zguduit de decizii greșite, deloc nu m-am gândit

Momentul potrivit nu-i niciodată bine gândit

Nu prind aripi, dar mintea îmi zboară uneori

Mai bine te prinzi că prietenii tăi sunt doar niște buni actori

În rest, îți cauți rostul, ce primești detest

Când văd că viața asta mă supune la câte un test

Mă consider un inamic al timpului

Infinit al tripului, urmez calea subconștientului

Orice lovesc, orice iubesc, orice ating

Toate se aprind atât de repede, dar la final se sting

[Strofa 3: Dilimanjaro]

Eram așa de fericit, până când am descoperit

Că eu nu am timp să mă gândesc la cum e să fii în criză de timp

Ca o briză tot simt un simpozion inexistent

La care n-am fost invitat, de atunci stau vigilent

O să-mi plătească fiecare gen, nu pun accent pe genii

Dar uite cum ajung oameni doxați să vândă eugenii

Sunt eu cu euglenele singur, ca în prima zi

Dar în viață ți-o faci cu mâna ta, ca și Marie Curie

Soare cu dinți de fierăstrău, de ce rânjești jegos?

Am auzit că ești periculos, astăzi ești norocos

Azi toate merg pe dos, dar mai bine eu merg pe jos

Decât să mă prindă noaptea, mort de beat, într-un RATB jegos

Mă pun la locul meu și scriu

Dar degeaba descriu stări, dacă nu sunt în stare să fiu viu

Stau în sicriu ca în jacuzzi, Bacovia e invidios

I-am spart o sticlă în cap, hai să vedem cine e prost

Eu nu prea făceam scandal de la o sticlă

Dar el a sunat salvarea și a lăsat pe speaker

Acum poliția despică firul-n patru, cărarea-n șapte

Fii implicit că-s fericit, pot să dorm liniștit la noapte

[Strofa 4: Carpatin]

Eram atât de fericit, până când am descoperit că degeaba ai talent, dacă nu îl dezvolți în timp

Și chiar eram fericit, gândindu-mă că eu cunosc multe și totuși mi-am dat seama că nu știu nimic

Fericirea e înșelătoare, dar nu regreta niciodată momentele în care ai adus un râs pe un chip

Sunt indecis, la un pahar de amar cu sticla stau de vorbă cu timpul, și îmi fură din nisip

După o vreme caldă, cu soare și zâmbete cultivate frumos, fii sigur că vine ninsoare

Nu-i tare când oamenii dezamăgesc, dar toate întâmplările nasoale m-au învățat că doare

Să te implici emoțional, dar așa suntem noi

Mulțumit de educație, nu sunt în turma de oi

Și nevoi apar treptat, condiționat să nu las semne

Am renunțat de mult să mai arunc în foc lemne