[Strofa 1: Rapha Saec]

Am sute de păcate pictate adânc în templu

Nu piei, frate? Cu toții privesc rapu-n șui ca fengu'

Sfat de zi?

De care parte-a bandei vrei să fii?

Candidă planta-i? Zic

Pe-un beat am derapat

În gheare de pterodactil te iau ca-n deltaplan

De ceas silit să scriu labil

Dar inspirația mea-i ca neamu’

Și-am un stil omorfic

Omor fictiv

În ochii unui detectiv

Să fii real e decisiv, zic!

Eu sunt MC în morții tăi de comerciant

Ambulant, ce ai bulan să vinzi la proști

Ca o undiță întinsă-n larg, ia-ți elan!

Ăsta-i reculul vorbelor lor care

N-au loc de culcare, da-mi, ridică sеmne de-ntrebarе

Te iau la palme ca pe o hotărâre-ntre hotare

Ești mare, mane arde-o ca atare!

Surprizele sunt rar plăcute-n închisoare

Rupeam un mic de 15 RON

Acum 5 ani cu Otto, Sev, Wolf

Ceva timp mai târziu

Dau de Para, Dex și Hawk

Ai 5 lei, man?

Pasează căcatul, dă și-un foc!

Și uite-așa pasam nevroza sprintenă-ntre scări de bloc

E o etapă, eu mă simt ca o epavă

Când ceva din mine vrea s-atingă suprafața-n grabă

N-ai nicio treabă!

[Strofa 2: Para]

Eu n-am șanse să-ți fiu tată, te fac să-ți iei zboru’

Spune-mi Vlaicu, pe refren nu cântă coru’

Mă spală cloru’

De căcaturi numărate

Numără pe degete tot ce țin aproape

Și cică toți contăm

Contăm până când cota ridicăm

Și cotizăm…

Am altă agendă-n plan

Vreau plai de vis

Sătul de orașu’ unde-i foc în câmp deschis

Vreau să dau foc la paradis!

Îngerii sunt viermi abia ieșiți din ou

Mi-am dat seama că sunt altul când nu mai aveam stilou

Apoi nici pix

Dădeam din plisc

Sunet materializat

Într-un tremurat nevrotic

Sunt un om stresat cronic

Instabil și catatonic

Labil psihic

Scârbit de târfe ce se țin de coaie și au labii!

Sunt dat naibii

De toți mi se rupe

Se pare că ce fac pe mulți mi-i fute…

[Strofa 3: C.o.D]

Hai, hai…

Îmi clădesc un abis de sticlă

Unde calci cu frică

În care toți stați la pământ, doar prostia te ridică

E mult prea mare pentru unii

Pe care-i văd în funii

Lasă MIC-ul, sau venim peste tine ca hunii!

Îmi amintesc perioada când levitam în dezamăgiri

Ajungând să mă plafonez în propriile mele simțiri

Dar mâna de ajutor vine atunci când nu te aștepți

Și-nveți echilibrul, man, stând de vorbă cu pereți…

Apoi, ieșind la realitate

Pare că mereu ai dreptate

Și rămâi în urmă, nimeni să se uite-n spate

Muzele mă renegau, am decis repede să intervin

Împins de la spate de Krepoo, Kefren și Carpatin!

Rapu-i șah pur, toți se văd campioni

Da-s cam pioni…

Întrecere pe diagonală, unde nu-i loc de pietoni…

Închide gura ca un dentist cu marfă ce are probleme canine

Aici tre’ să rămâi rapului loial, sau nu te ține!

[Strofa 4: Sacru3D6]

Ya, ya, ya, hai, 'mi-aș pula…

Ce-am fost și ce-am ajuns, sunt dependent de pastă

Îmi vomitam sufletu-n coală

La școală, p-acasă

O făceam fără rețineri

Tu reține-mi scriitura:

Când apar ca viitura

Să-ți astupi cu pumnu’ gura!

Luminez noaptea ca luna

Rece ca pielea de șarpe

Singuratic ca marțianu’, Terra seamănă cu Marte

Fac artă curată, pentru suflete pătate

Alerg spre viitor, și-am iadu’ ce mă-împinge de la spate…

Falange necrozate

Nasc cuvinte, umplu caiete

Înainte să te ții

De coaie, tre’ să le deții, băiete!

Îmi vorbești de falsitate

Și de cât de false-s toate

Până când te trimit de pe terasă în destinații aparte!

Nu-mi vorbi cu „Frate”, nu ne tragem de șireturi

Te trag de urechi, până-ți ajung de un kilometru

Ești un măgar, măgarule, ține minte asta:

Lumea m-a schimbat pe mine și o voi schimba cu pasta!

Ya…