[Strofa 1: Para]

Ăsta-i scandal interior

Am developat o viață alternativă

Camera obscură e în torace

Momentele vânate cu un pistol cu blitz recompun bucăți în puzzle, Fără forme, după ureche și părți de creieri ce se scurg romantic

Urma lor lăsată pe zid, n-o spală nimeni

Se încheagă nervi, simt adieri străine

Însă știu că mă înșală, că mă târăsc în spate

Am carapace din plumb cu țepi pe dinăuntru, penitența mea-i departe

Pierdut într-o grădină de trandafiri, unde au rămas doar spinii, văd sfori

Ce vor să-mi pună nod în gât când flori de crin m-adorm

Sori cе se multiplică la infinit

Și corbi ce văd greoi că încеrc să mă ridic

Ploi ce-mi udă conștiința, nămol până la glezne

Doar sunt o apă și un pământ, nu suntem toți ce roade

Da, e bine să nu ai regrete

Poți fi prost în lumea ta de plastic și să dormi în post când toți trec pe lângă

Doar pietre pot sincer să plângă

Să fie fără moși când sparg oglinzi

Cu toții știu că minți

Doar tu nu știi când te minți

Cine se aseamănă se adună și seamănă în zadar

Când orizont e doar furtună

Blestemată rațiune!

Vreau clipe de izolare în care nu gândesc nimic

Mi-e dor de singurătate și de altceva…

Altcineva de mine…

Și n-o să mai zic…

[Strofa 2: C.o.D]

Hai… Ce semeni aia ești, mii de cadavre amputate

Blesteme planificate

Spre foc orientate

Călugărul din cer caută gaz pentru a sa lampă

Fii Tai seacă izvorul din care îngerii se-adapă

Eu simplu spectator, car în spate cununa ta

Însurătoare de vertebrele, când cad, nu mă ajută

Lasă să cadă-n drum fanaticii ce-ți poartă milă

Spusele dispar în vânt, începe a mima

Nu din primate se trag primele genii consacrate

Drama a domnit prima, cifra ne desparte

Trage lozul câștigător, avere pentru mii de ani

Doar picioarele-s mormânt, nu poți să-l cari

Stai și plângi cu ochii în deșert destulă vreme

Pentru oameni ciopliți și adunat migrene

Cel ce toarnă zilnic știe mesajul din sticlă

Nu te vezi de frumusețe, admiră-te o clipă

Cutremure adânci vor dezveli fecioare din beton

Și vei realiza că viața-i zebră iar tu, pieton

Ființa decedată face parte din univers

Însă-n ultimul timp își adună esența mai des

Drame secundare se ascund după secunde

Casa mea rămâi tu, casa lor e oriunde

Știi cât sunt de romantic, la mine asta adori

Dacă mă iubești până la nori

Fă bine și zbori

Mi-e dor de singurătate și de altceva…

Altcineva de mine…

Și tocmai am zis…