[Strofa 1]

Era o zi ca oricare alta, aceeasi rutina

Cafea, tigari apoi iar fugeam de lumina

Pana cand am hotarat, ca pot mai mult de-atat

Si-am refuzat putinul, sperand la mai mult

"Vrei totul sau nimic?", ma-ntrebam tot mai des

De mic am invatat sa merg sau sa fug de interes

Insa alte persoane ma priveau cu dispret

Tocmai pentru ca deveneam tot mai descurcaret

Auzind vorbe pe la spate mi-am dorit sa fiu surd

Ignoranta e un domeniu pe care l-am depasit razand

Nu vreau sa ma plang, astfel am hotarat

Sa renunt la orgoliu, sa prefac totul in cuvant

Esecul m-a urmarit, de parca-mi era umbra

Ma-ntepa incеt, secunda cu secunda

Oare dupa-o sa rеzisti intr-un mediu ostil

Unde falsitatea si prostia infloresc in mare stil?

Sapte zile in intuneric nu-i o poveste fictiva

Singura fiinta ce ma privea, era reflexia din oglinda

Stand inchis fara somn, apa si mancare

Am descoperit o noua lume, nu imi dai crezare?

De mintit, mint toti! Zi tu, cunosti o persoana?

Sa-ti arate de la inceput toata latura umana?

Mi-am ucis ingerul pazitor, ca era de decor

Mi-am vindecat singur ranile de parca eram doctor

Tocmai in momentul in care m-am pus pe picioare

Am auzit o voce straina, si nu credeam in re-ncarnare

A doua zi culoarea ochilor, mi s-a schimbat

Familia ma scuipa, de parca eram deocheat

Ma simteam al nimanui, eram doar un ratat

Doborat de ideea ca si speranta a plecat

Si nu o sa revina, depresia era foarte-aproape

La fel si ideea ca m-am schimbat peste noapte

[Strofa 2]

Cu julituri pe coate, m-am cam saturat de toate

Perspectiva mea-i gradata azi la 180 de grade

Nu stiu cum am ajuns pe punctul de a pune punct

Seara ma fura somnul doar cu gandul la mormant

Ce viziune trista, ma macina lent, dar sigur

A ramas putin, dar putinul ma face sa m-asigur

De prioritati fara niciun semn, ca la circulatie

Fac parte din populatie doar ca sper la civilizatie

Am stat prea mult inchis, orbit zilnic de non-culori

Non-valori singure ca mine tineam ochii pe nori

Eram scarbit de Divinitate, azi nu O bag in seama

Pentru ca in final ce ignori, tremura de teama

Temele colerice ma dispretuiesc si multumesc

Ingenunchiat de realitate inca pot sa clipesc

S-admir imagini pline de viata si nu regret

Ca lumea mea de ruine a fost stearsa cu un zambet