[Strofa]

N-am mai fost demult atat de calm

Ca un indemn suav, ca o vorba-n van

Ca-n ziua de larevedere eul meu piere

Iar tu erai acolo si-ti facea placere

Toate astea m-au plasat sadic in extreme

Oferindu-ti tie liniste, ca azi ca ieri

Sunt bun de nimic, sigur o sa te miste

Dorinta vietii de poet sta in nemurire

Chiar daca toti au plecat, toti au lasat

In urma randuri unice, demne de neuitat

Ce te fac fericit, dar еu nu sunt asa

As vrea.. Realizez ca nu sе va-ntampla

Din greseli am invatat ca n-am ce invata

Te asigur prietene, zilnic pot enumera

Seri intregi animate cu pura gelozie

Genialitatea umana se naste din prostie

Eram un copil desi nu ne cunosteam

Parca te stiam, nu, nu e figura de stil

Oare. ce gest subtil m-a facut sa realizez

Ca etapele coincid, sunt tot copil

Fie vorba-ntre noi, nu-i nici un secret

Nu pun nimic in evidenta, ca un epitet

Tesaturile de intamplari, raman in gand

Ca un inger de portelan cu aripi de plumb

Nu dau hartii pe sclipiri, invelite-n aur

Uneori ma bucur ca am coarne de taur

Spune, cum sa nu fiu satul de viata cand

In fiecare noapte traiesc o noua eternitate

Singuratatea e icoana ce plange ne-ncetat

Si-mi pare rau de anii in care la ea m-am rugat

N-am fost fortat, am facut-o din placere

Acum a sosit momentul sa ne luam "la revedere"

N-ai habar de ce simt, daca vrei sa stii

Pune-te in haina mea si poate te vei regasi

Gest curat, uitat, orice fiinta efemera

Isi cladeste viata aplaudand de pe schela

Fara arhitect, fara acel ceva concret

Din aceasta cauza, omul nu este perfect

Ce rost ar avea, amintirile nu se pierd

Iar eu nu pot repara greseli ca-n Erased